Lumea în obiectiv

▪ Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi este disponibilă în 43 de limbi, iar în Braille, în trei limbi; Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi este disponibilă în alte 18 limbi, iar în Braille, într-o limbă. În iulie 2007, numărul total de exemplare tipărite era de 143.458.577.

▪ Cel mai vechi text biblic descoperit până în prezent este aşa-numita „Binecuvântare preoţească“ din Numerele 6:24–26. Se află înscris pe două amulete de argint, răsucite ca nişte suluri, datând de la sfârşitul secolului al VII-lea sau începutul secolului al VI-lea î.e.n. — BIBLICAL ARCHAEOLOGY REVIEW, SUA.

▪ Potrivit statisticilor, în 31 decembrie 2006, numărul limbilor şi al dialectelor în care s-a publicat cel puţin o carte biblică era de 2.426, cu 23 mai multe faţă de anul precedent. — UNITED BIBLE SOCIETIES, MAREA BRITANIE.

▪ Aproximativ 28% dintre americani consideră Biblia „adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu . . . care trebuie înţeles literal“, 49% o consideră „cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, dar care nu trebuie înţeles literal în totalitate“, iar 19%, „o carte de poveşti“. — GALLUP NEWS SERVICE, SUA.

Cea mai veche Biblie în chineză?

„Cea mai veche consemnare despre o traducere în chineză a Scripturilor ebraice se găseşte pe o stelă de piatră [stânga] datând din 781 e.n.“, anunţă eruditul Yiyi Chen, de la Universitatea din Peking. Stela, ridicată de creştinii nestorieni, a fost descoperită în oraşul Xi’an în anul 1625. „Traducerea oficială a denumirii chinezeşti a stelei este «Întru comemorarea răspândirii în China a luminoasei religii din Daqin» (. . . Daqin fiind termenul chinezesc pentru Imperiul Roman)“, explică Yiyi Chen. „Pe stelă găsim expresii chinezeşti care înseamnă «adevăratul canon» şi «traducerea Bibliei».“

[Provenienţa fotografiei de la pagina 30]

© Réunion des Musées Nationaux/Art Resource

Comoara din mlaştină

În 2006, muncitorii care făceau săpături într-o turbărie din Irlanda au descoperit o carte conţinând Psalmii (o psaltire), despre care se crede că datează din secolul al VIII-lea e.n. Este un manuscris în latină, unul dintre puţinele manuscrise pe care le avem din acele vremuri. Cele aproximativ 100 de pagini din pergament subţire, prinse în coperta lor originală, sunt de foarte bună calitate, fiind considerate o adevărată comoară. „Rămăşiţele genţii de piele în care se afla manuscrisul şi ale rogojinii sub care fusese pusă geanta arată că acesta fusese ascuns intenţionat, probabil pentru a scăpa de un raid al vikingilor de acum 1200 de ani“, se spune în ziarul londonez The Times. Deşi filele sunt lipite şi parţial descompuse, specialiştii speră că vor reuşi să le separe şi să le conserve.

Tezaur arheologic

După ce au cernut grămezi de pământ excavate din locul unde s-a aflat templul din Ierusalim, arheologii au găsit mii de artefacte datând din diverse epoci: din epoca preisraelită până în epoca modernă. Printre ele s-a aflat şi un vârf de săgeată asemănător celor folosite în armata lui Nebucadneţar, care a distrus primul templu al iudeilor ridicat pe acel loc. Cea mai uluitoare descoperire însă este o pecete de argilă, datând din secolul al VII-lea sau al VI-lea î.e.n., care conţine numele evreu Gedaliahu Ben Imer Ha-Cohen. În opinia arheologului Gabriel Barkai, posesorul peceţii „a fost, se pare, frate cu Paşhur Ben Imer, despre care Biblia spune [în Ieremia 20:1] că era preot şi administrator la templu“.