Haiti după cutremur — O poveste vie a credinţei şi a iubirii

Marţi, 12 ianuarie 2010, la ora 16.53, Evelyn a auzit un huruit asurzitor, asemănător zgomotului produs de un avion uriaş la decolare, după care pământul a început să se zguduie violent. Nu departe de ea, grinzile de beton se crăpau zgomotos, iar clădirile se prăbuşeau. Când cutremurul a încetat, Evelyn a urcat într-un loc mai înalt, de unde putea să vadă mai bine ce era în jur. Peste tot auzea oameni tânguindu-se. Capitala haitiană Port-au-Prince era învăluită într-un nor gros de praf cenuşiu.

ÎN NUMAI câteva clipe, case, clădiri ale guvernului, bănci, spitale şi şcoli s-au prefăcut în ruine. Devastatorul cutremur a curmat viaţa a peste 220 000 de oameni, bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni. Alţi 300 000 au fost răniţi.

Mulţi supravieţuitori priveau înmărmuriţi la ce se alesese de locuinţa lor. Alţii scormoneau cu înfrigurare printre dărâmături ca să-şi salveze rudele şi vecinii. Curentul electric s-a întrerupt şi nu după mult timp s-a lăsat întunericul nopţii. Salvatorii s-au văzut astfel obligaţi să muncească la lumina lanternelor şi a lumânărilor.

În oraşul Jacmel, un băiat de 11 ani pe nume Ralphendy a rămas blocat sub o clădire parţial dărâmată. Ore întregi, o echipă locală s-a zbătut să-l scoată de acolo. Numeroasele replici ale seismului însă i-au silit pe salvatori să renunţe. Le era teamă că etajele superioare ale clădirii grav avariate se vor surpa peste ei. Totuşi, Philippe, un misionar Martor al lui Iehova, nu s-a dat bătut. El spune: „N-aş fi putut trăi cu gândul că l-am lăsat pe Ralphendy să moară“.

Philippe şi alte trei persoane s-au strecurat printr-o crăpătură de la baza clădirii şi şi-au croit drum până la Ralphendy. Picioarele băiatului erau prinse sub dărâmături. Începând cu miezul nopţii, ei au înlăturat molozul bucată cu bucată şi cu mare atenţie. La fiecare replică, auzeau betoanele de deasupra mişcându-se şi crăpându-se. Au reuşit să-l salveze pe Ralphendy la ora 5 dimineaţa, la peste 12 ore după seism.

Din păcate, nu toate operaţiunile de salvare au avut un final fericit. În oraşul Léogâne, şi el greu lovit de cutremur, Roger şi fiul său mai mare, Clid, au reuşit să iasă la timp din casa lor care se prăbuşea. Însă Clarence, fiul mai mic, a murit. Nici soţia lui Roger, Clana, nu a reuşit să iasă, pentru că tavanul căzuse peste ea şi îi prinsese capul dedesubt. Totuşi, era încă în viaţă şi putea să vorbească. Împreună cu un prieten, Roger a lucrat neobosit ca s-o salveze. „Grăbiţi-vă!“, îi ruga ea de sub dărâmături. „Nu mai rezist! Nu mai pot respira!“ După trei ore, a sosit şi echipa de salvare. Când membrii ei au scos-o, Clana nu mai trăia.

Miercuri, 13 ianuarie, a doua zi

Lumina dimineţii a dezvăluit amploarea catastrofei. O mare parte din Port-au-Prince era în ruine. Pe măsură ce vestea despre dezastru ajungea în toate colţurile lumii, organizaţii de ajutorare  şi nenumărate persoane cu spirit de sacrificiu de pe tot pământul s-au mobilizat pentru a da o mână de ajutor. Voluntarii de la filiala din Republica Dominicană a Martorilor lui Iehova, situată la circa 300 km depărtare, au simţit şi ei cutremurul. Aflând că epicentrul fusese în apropierea aglomeratului oraş Port-au-Prince, în care locuieşte aproape o treime din populaţia de 9 milioane a ţării, Martorii din Republica Dominicană au organizat fără întârziere operaţiuni de ajutorare.

Trecuseră 150 de ani de la ultimul mare cutremur ce a lovit Haiti. Drept urmare, se renunţase în general la construirea clădirilor care să reziste la cutremure în favoarea celor care să ocrotească populaţia de uragane şi inundaţii. Majoritatea zidurilor şi a acoperişurilor grele de beton nu puteau face faţă deci unui cutremur de 7 grade pe scara Richter. Cu toate acestea, clădirea filialei din Haiti a Martorilor lui Iehova, finalizată în 1987, a fost proiectată conform normelor de construcţie pentru zonele cu risc seismic. Deşi este situată la periferia estică a capitalei, clădirea nu a suferit daune însemnate.

Peste noapte, filiala din Haiti s-a transformat într-un centru de ajutorare ce fremăta de activitate. Întrucât nu se mai putea comunica prin telefon şi e-mail în exteriorul ţării, unii membri ai personalului s-au deplasat cu automobilul de două ori până la graniţa cu Republica Dominicană pentru a comunica rapoartele de ultimă oră. În această perioadă, sute de victime, între care mulţi oameni grav răniţi, au venit la filiala din Haiti. Mulţi alţii au fost duşi la puţinele spitale din zonă care erau încă funcţionale. În scurt timp însă, acestea au devenit supraaglomerate.

Peste tot în jurul spitalelor, răniţii zăceau pe jos: unii sângerau, alţii strigau de durere. Între ei era şi Marla, care fusese prinsă timp de opt ore sub molozul unei clădiri prăbuşite. Ea nu-şi mai putea simţi şi mişca picioarele. După eforturi îndelungate, vecinii reuşiseră să o scoată şi să o ducă la un spital. Neştiind la ce spital, Evan, un medic Martor care venise din Republica Dominicană, a pornit în căutarea ei. Nu-i cunoştea decât numele.

 Trecuse mai bine de o zi de la cutremur şi soarele asfinţea din nou. Păşind peste cadavrele întinse în faţa unui spital, Evan se ruga în gând şi o tot striga pe Marla. În cele din urmă, a auzit pe cineva răspunzând: „Sunt aici!“. Era Marla. Îl privea cu un zâmbet larg. Uluit, Evan a întrebat-o: „De ce zâmbeşti?“. Marla i-a răspuns: „Deoarece acum sunt alături de fratele meu spiritual“. Evan nu şi-a putut reţine lacrimile.

Joi, 14 ianuarie, a treia zi

Pentru a se da cea mai bună utilizare forţei de muncă, materialelor, mijloacelor de transport şi de comunicare şi fondurilor disponibile, operaţiunile de ajutorare au fost organizate de sediul mondial din Statele Unite al Martorilor lui Iehova, în strânsă colaborare cu filialele din Canada, Franţa, Germania, Guadelupa, Martinica, Republica Dominicană şi alte ţări. În total, 78 de Martori ai lui Iehova cu pregătire medicală au venit la faţa locului pentru a-şi oferi ajutorul. Lor li s-au alăturat mulţi alţi voluntari. La ora 2.30 dimineaţa, primul camion cu ajutoare a plecat de la filiala din Republica Dominicană, îndreptându-se spre filiala din Haiti. Transporta aproape 7 t de alimente, apă, medicamente şi alte lucruri.

Camionul a ajuns la destinaţie în cursul aceleiaşi dimineţi, iar personalul de la filiala din Haiti a organizat numaidecât distribuirea ajutoarelor. Pentru ca hoţii să nu fure alimentele şi să le vândă, voluntarii le-au „deghizat“. Au muncit zi şi noapte la reîmpachetarea lor şi a celorlalte lucruri în pungi mai mici pentru familii şi pentru persoane individuale. În lunile ce au urmat, Martorii lui Iehova au distribuit gratuit peste 450 t de materiale donate, inclusiv 400 000 de porţii de mâncare.

Vineri, 15 ianuarie, a patra zi

Pe la prânz, în Haiti au sosit 19 Martori — medici, asistenţi şi alte cadre medicale — din Republica Dominicană şi Guadelupa. Au înfiinţat imediat un punct de prim ajutor. Între cei cărora le-au acordat îngrijire s-au numărat mulţi copii de la un orfelinat. În plus, Martorii au furnizat orfelinatului alimente şi foi de cort pentru ridicarea unor adăposturi. „Le sunt foarte recunoscător Martorilor lui Iehova“, a mărturisit Étienne, directorul orfelinatului. „Nu ştiu ce ne-am fi făcut fără ei.“

Pierdută, dar apoi regăsită

Când s-a produs cutremurul, Islande, o fetiţă de şapte ani, s-a uitat pe fereastră şi a văzut ploaia de scântei împrăştiate de cablurile electrice care se loveau unele de altele. Pereţii locuinţei s-au prăbuşit şi au rănit-o grav. Islande a suferit şi o fractură la picior. După ce a fost scoasă de sub dărâmături, Johnny, tatăl fetiţei, a dus-o cu maşina la un spital din Republica Dominicană, imediat după graniţă. De aici, Islande a fost transportată la un spital din capitala ţării, Santo Domingo. Dar când Johnny a sunat mai târziu la spital, a aflat că Islande nu mai era acolo.

Johnny şi-a căutat peste tot fetiţa două zile la rând, însă fără niciun rezultat. Islande fusese mutată la un al treilea spital. La un moment dat, o voluntară de aici a auzit-o rugându-se lui Iehova (Psalmul 83:18). „Îl iubeşti pe Iehova?“, a întrebat-o ea. „Da“, i-a răspuns fetiţa printre lacrimi. „Atunci nu-ţi face griji“, a liniştit-o voluntara. „Iehova te va ajuta.“

Johnny a solicitat ajutorul filialei din Republica Dominicană a Martorilor lui Iehova. Melanie, o Martoră de aici, s-a oferit să o caute pe Islande.  În timp ce ea întreba de fetiţă la un spital, voluntara care o auzise pe Islande rugându-se a surprins conversaţia şi i-a arătat unde o putea găsi. Nu după mult timp, Islande era din nou în mijlocul familiei.

Aportul personalului medical

Când ajungeau la punctul de prim ajutor înfiinţat de filiala din Haiti, mulţi răniţi erau deja în stare foarte gravă. Întrucât nu primiseră aproape deloc îngrijire medicală, membrele lor se cangrenaseră din cauza traumatismelor. Adesea, doar prin amputare se mai putea salva viaţa cuiva. Mai mult, în primele zile după cutremur, nu existau suficiente echipamente chirurgicale, medicamente şi anestezice. Suferinţa victimelor i-a marcat pe medici. Unul a spus: „Am văzut şi am auzit lucruri pe care aş vrea ca Dumnezeu să mi le şteargă din minte“.

În a doua săptămână după cutremur, în zona calamitată au început să sosească medici Martori din Europa, care aveau experienţa şi echipamentele necesare efectuării unor operaţii complexe, în regim de urgenţă. Echipa de medici a efectuat 53 de operaţii şi a administrat mii de tratamente medicale. Wideline, o tânără Martoră de 23 de ani, sosise în Port-au-Prince cu o zi înainte de seism. La cutremur, braţul ei drept a fost zdrobit şi a trebuit să fie amputat într-un spital local. Ulterior, rudele ei au mutat-o la un spital din apropierea oraşului lor, Port-de-Paix, cam la şapte ore de mers cu maşina. Starea lui Wideline  s-a agravat însă, iar membrii personalului medical au încetat să o trateze crezând că avea să moară.

Aflând de cazul ei, o echipă de medici Martori a plecat din Port-au-Prince ca să o trateze şi să o aducă înapoi pentru a o îngriji în continuare. Când ceilalţi bolnavi au văzut că fraţii ei spirituali veniseră după ea, au început să aplaude. Wideline este acum în afara oricărui pericol, iar cu ajutorul familiei şi al congregaţiei se adaptează destul de bine la noua ei situaţie.

În Republica Dominicană, Martorii lui Iehova au închiriat locuinţe pe care le-au folosit drept centre de recuperare pentru bolnavii trimişi acolo. Echipe de voluntari Martori, alcătuite din medici, asistenţi, fizioterapeuţi şi alte persoane cu pregătire în domeniu, lucrau în schimburi şi se îngrijeau cu bucurie de pacienţi.

Credinţa, speranţa şi iubirea în acţiune

În zona calamitată, doar 6 din cele 56 de Săli ale Regatului ale Martorilor lui Iehova au fost grav avariate. Majoritatea Martorilor rămaşi pe drumuri în urma cutremurului au fost cazaţi în Sălile neafectate sau au stat pur şi simplu în spaţii deschise. Obişnuiţi cu întrunirile, Martorii s-au organizat exact ca pentru unul dintre congresele lor.

„Ne-am păstrat programul de activităţi spirituale la nivel de congregaţie“, a explicat Jean-Claude, un supraveghetor local al Martorilor lui Iehova, „iar acesta le-a dat tinerilor şi vârstnicilor deopotrivă un sentiment de stabilitate, atât de necesar în acele zile“. Cu ce rezultat? „Sunt bucuros să văd că Martorii lui Iehova nu  au încetat să predice“, a declarat un bărbat. „Dacă nu v-am vedea, am avea impresia că situaţia e mult mai gravă.“

Martorii le-au adus multă mângâiere sinistraţilor. „Aproape toţi cei pe care îi întâlnim cred că seismul a fost o pedeapsă de la Dumnezeu“, a spus un Martor. „Dar noi îi asigurăm că acesta a fost un dezastru natural şi că nu a fost provocat de Dumnezeu. Le arătăm apoi ce scrie în Geneza 18:25. Din cuvintele lui Avraam reiese că e de neconceput ca Dumnezeu să-i distrugă pe oamenii buni împreună cu cei răi. Le citim şi textul din Luca 21:11, unde Isus a prezis că în timpurile noastre vor avea loc mari cutremure de pământ. După aceea, le spunem că, în curând, el îi va învia pe cei dragi ai noştri care au murit şi că va pune capăt oricărei suferinţe. Mulţi oameni îşi exprimă profunda recunoştinţă pentru aceste idei încurajatoare.“ *

Cu toate acestea, urmările tragediei persistă. „Cutremurul n-a fost decât începutul. Acum trebuie să facem faţă consecinţelor“, a afirmat Jean-Emmanuel, un medic Martor. „Pe lângă pericolul constant al epidemiilor ce ar putea izbucni în taberele supraaglomerate, cu condiţii nesanitare şi expuse intemperiilor, există şi trauma cu care se luptă victimele şi care nu dispare cu una, cu două.“

La câteva săptămâni după cutremur, un Martor a venit la punctul de prim ajutor acuzând dureri de cap permanente şi insomnii, acestea fiind cele mai frecvente manifestări fizice de după dezastru. „Ai avut lovituri la cap?“, l-a întrebat o asistentă Martoră. „Nu“, a răspuns el stoic. „Soţia mea, cu care eram căsătorit de 17 ani, a murit la cutremur. Dar ne aşteptam la astfel de lucruri. Chiar Isus le-a prezis.“

Intuind cauza problemei, asistenta i-a zis: „Gândeşte-te că ţi-ai pierdut partenera de viaţă. Acest lucru e îngrozitor! Nu e greşit să fii îndurerat, să plângi. Şi Isus a plâns la moartea dragului său prieten Lazăr“. La auzul acestor cuvinte, bărbatul a izbucnit în lacrimi.

Din cei peste 10 000 de Martori care locuiau în zona afectată, au murit 154. Se estimează că mai bine de 92% din locuitorii capitalei au pierdut în moarte una sau mai multe persoane dragi. Pentru a alina durerea celor îndoliaţi, Martorii lui Iehova i-au vizitat în repetate rânduri pe cei ce au suferit în plan fizic şi afectiv, dându-le ocazia să-i spună ce aveau pe suflet cuiva de încredere. Cât despre Martorii care au pierdut pe cineva drag, deşi cunoşteau deja promisiunea biblică referitoare la înviere şi la transformarea pământului în paradis, şi ei au simţit nevoia de a-şi descărca inima în faţa colaboratorilor creştini plini de empatie şi de a auzi cuvinte consolatoare.

Haitienii înfruntă prezentul şi viitorul

Apostolul Pavel a scris: „Rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare . . . este iubirea“ (1 Corinteni 13:13). Astfel de calităţi îi ajută pe mulţi Martori din Haiti să facă faţă situaţiei prezente, să-i îmbărbăteze pe alţii, dar şi să privească fără teamă spre viitor. Evident, în spatele eforturilor internaţionale de ajutorare stau credinţa, unitatea şi iubirea autentice. „Niciodată nu am văzut o manifestare asemănătoare de iubire“, a spus Petra, o Martoră, de profesie medic, care a venit din Germania ca să dea o mână de ajutor. „Am vărsat multe lacrimi, dar majoritatea au fost de bucurie, nu de durere.“

Potrivit revistei The Wall Street Journal, cutremurul din Haiti, produs în 2010, a fost „din anumite puncte de vedere cel mai devastator dezastru natural ce a lovit o ţară“. Totuşi, de atunci încoace, lumea a fost martora multor altor catastrofe naturale sau provocate de om, toate cu consecinţe tragice. Dar va veni vreodată timpul când ameninţarea dezastrelor va înceta? Martorii lui Iehova din Haiti şi din alte ţări sunt convinşi că, în curând, Dumnezeu va împlini o remarcabilă promisiune pe care a făcut-o şi care a fost consemnată în paginile Bibliei: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Revelaţia 21:4).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 15]

„N-aş fi putut trăi cu gândul că l-am lăsat pe Ralphendy să moară“

[Text generic pe pagina 19]

„Sunt bucuros să văd că Martorii lui Iehova nu au încetat să predice“

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 17]

LOCUINŢE PENTRU VICTIME

La mai puţin de o lună de la cutremur, Martori de meserie ingineri constructori au început să verifice locuinţele care rămăseseră în picioare, pentru a vedea în care dintre ele se puteau întoarce familiile sinistrate. Până la găsirea unei noi locuinţe, mulţi care-şi pierduseră casele aveau nevoie să fie cazaţi temporar undeva.

„Folosindu-ne de experienţa organizaţiilor internaţionale de ajutorare, am proiectat adăposturi ieftine, uşor de asamblat şi asemănătoare ca dimensiuni cu casele pe care oamenii le avuseseră înainte“, explică John, de la o filială a Martorilor lui Iehova. „Aceste adăposturi ocrotesc împotriva ploii şi a vântului, fără să existe riscul de a-i strivi pe cei dinăuntru în caz de cutremur.“ La doar trei săptămâni de la seism, o echipă alcătuită din voluntari haitieni şi internaţionali au început lucrările de construire a acestor locuinţe temporare.

Oamenii de pe stradă întâmpinau cu ovaţii camioanele încărcate cu prefabricate. În timp ce aproba importul unor materiale de construcţii, un vameş haitian a declarat: „Martorii lui Iehova au fost printre primii care au venit de peste hotare ca să-i ajute pe sinistraţi. Pentru ei operaţiunile de ajutorare nu sunt simplă teorie“. În primele luni după cutremur, Martorii au construit 1 500 de locuinţe pentru cei ce rămăseseră fără adăpost.

[Harta de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

HAITI

PORT-AU-PRINCE

Léogâne

Epicentrul

Jacmel

REPUBLICA DOMINICANĂ

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Marla

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Islande

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Wideline

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un grup de Martori ai lui Iehova din Haiti, hotărâţi să le aducă mângâiere victimelor cutremurului

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un medic îl tratează pe un băieţel la punctul de prim ajutor înfiinţat de Martori