● Aproximativ 900 de milioane de oameni de pe glob nu au acces la apă potabilă. În multe zone ale lumii, femeile şi copiii sunt nevoiţi să parcurgă distanţe foarte mari pentru a găsi şi a aduce apă acasă. „Mă îngrozesc când mă gândesc că oamenii săraci trebuie să meargă pe jos ore întregi doar pentru a obţine un lucru de strictă necesitate“, mărturiseşte Shreerang Chhatre, inginer la Institutul de Tehnologie Massachusetts. Pentru a veni în sprijinul acestor persoane, Chhatre şi colegii lui pun la punct noi metode de extragere a apei potabile din ceaţă. De unde se inspiră ei? De la gândacul de deşert din Namibia (Stenocara gracilipes).

Gândiţi-vă: În fiecare dimineaţă, deasupra deşertului Namib din Africa se formează ceaţă. Gândacul de deşert profită de ocazie şi se aşază în bătaia vântului sub un anumit unghi. * Protuberanţele de pe elitre (aripile exterioare) conţin o substanţă hidrofilă care atrage particulele fine de apă. Acestea se acumulează formând picături mai mari. Fiind tot mai grele, picăturile alunecă în jos prin canalele hidrofobe dintre protuberanţe până la gură.

Chhatre şi colegii lui vor să folosească un principiu asemănător cu scopul de a colecta apă potabilă. Bineînţeles, oamenii au nevoie de mult mai multă apă decât gândacul de deşert ca să supravieţuiască. În plus, finanţarea unui astfel de proiect constituie o adevărată provocare. Aşadar, extragerea apei potabile din ceaţă pentru uz uman este deocamdată „un proiect în desfăşurare“, recunoaşte Chhatre.

Ce credeţi? Este aripa hidrofilă a gândacului de deşert din Namibia rezultatul evoluţiei? Sau este opera unui Proiectant?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Picăturile de apă formate alunecă în gura gândacului

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

Fotografia: Chris Mattison Photography/photographersdirect.com