Fiica voastră vă spune că este foarte stresată. „La 13 ani?”, vă întrebaţi neîncrezători. „E prea tânără ca să ştie ce înseamnă stresul.” Însă înainte să-i spuneţi fiicei voastre aşa ceva, gândiţi-vă la unele motive pentru care viaţa i s-ar putea părea copleşitoare unei tinere adolescente.

Schimbări de ordin fizic. Dezvoltarea fizică bruscă din perioada pubertăţii îi poate provoca unei fete foarte multă nelinişte, mai ales dacă s-a dezvoltat mai mult sau mai puţin decât colegele ei. „Am fost una dintre primele fete care au început să poarte sutien şi nu mă simţeam deloc bine în pielea mea”, povesteşte Anna *, care are acum 20 de ani. „În comparaţie cu colegele, mă consideram o ciudată, de parcă aş fi fost o arătare!”

Schimbări de ordin emoţional. Karen, care are acum 17 ani, mărturiseşte: „În timpul zilei, eram superfericită, iar mai târziu, în timpul nopţii, plângeam în hohote. Era frustrant pentru că nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Emoţiile mele parcă o luaseră razna”.

Apariţia ciclului menstrual. „Deşi mama vorbise cu mine înainte şi mă pregătise, prima menstruaţie m-a luat prin surprindere”, declară Kathleen. „Făceam duş de mai multe ori pe zi pentru că mă simţeam tot timpul murdară. Ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, cei trei fraţi mai mari ai mei îşi băteau joc de mine încontinuu. Problemele mele legate de ciclu li se păreau amuzante.”

Presiuni din partea altora. Marie, care are acum 18 ani, îşi aminteşte: „Când aveam 12-14 ani, presiunile din partea colegilor erau foarte puternice. Colegii de şcoală erau răutăcioşi cu oricine era diferit.” Anita, în vârstă de 14 ani, spune: „La vârsta mea, e foarte important să ai sentimentul că eşti acceptat într-un grup de prieteni; e cumplit să fii dat la o parte”.

Îndemnaţi-vă fiica să vorbească despre ce simte. La început, s-ar putea să ezite. Fiţi însă răbdători şi aplicaţi sfatul Bibliei de a fi ‘prompţi la ascultare, înceţi la vorbire’ (Iacov 1:19).

Luaţi în serios factorii de stres care o afectează. Nu uitaţi că ea nu are experienţa voastră de viaţă şi, prin urmare, nu are cu ce să compare problemele de care se loveşte şi care îi cauzează stres, cu atât mai puţin să dobândească aptitudinile necesare pentru a le depăşi. (Principiu biblic: Romani 15:1)

Nu o împovăraţi cu prea multe activităţi extraşcolare. Potrivit cărţii Teach Your Children Well, tinerii care au programul supraîncărcat „prezintă adesea simptome de stres, îndeosebi simptome fizice precum dureri de cap sau de stomac”. (Principiu biblic: Filipeni 1:9, 10)

Asiguraţi-vă că fiica voastră se odihneşte suficient. De regulă, somnul este primul lucru pe care adolescenţii îl neglijează. Fără suficientă odihnă însă, capacităţile cognitive ale fiicei voastre, dar şi capacitatea de a combate stresul vor slăbi. (Principiu biblic: Eclesiastul 4:6)

Ajutaţi-vă fiica să găsească modalităţi sănătoase de a se elibera de stres. Unele adolescente reduc stresul făcând sport. „Exerciţiul fizic este de . . . folos”, se spune în Biblie (1 Timotei 4:8). Alte fete au reuşit să ţină stresul sub control având un jurnal. „Când eram mai mică”, îşi aminteşte Brittany, care are 22 de ani, „scriam despre problemele pe care nu le puteam rezolva. Asta mă ajuta să înţeleg mai bine cum mă afecta o anumită problemă, iar apoi îmi era mai uşor să o rezolv sau, pur şi simplu, s-o las să treacă”.

Fiţi voi înşivă un exemplu. Voi cum faceţi faţă stresului? Vă asumaţi mai multe responsabilităţi decât puteţi duce, iar, când trebuie să vă achitaţi de ele, intraţi în panică? Vă spetiţi muncind, fără să vă faceţi timp pentru lucrurile mai importante din viaţă? „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută”, se spune în Filipeni 4:5. Nu uitaţi: fiica voastră adolescentă vă imită exemplul – fie că e bun, fie că e rău.