AI RENUNŢAT şi tu la religia organizată? Dacă da, nu eşti singurul. În multe ţări, numărul persoanelor care afirmă că nu sunt religioase este în creştere, iar acest fenomen indică un viitor incert pentru religia organizată. Mai jos vă prezentăm câteva exemple în acest sens.

Oamenii sunt dezamăgiţi de religia organizată dintr-o mulţime de motive. Printre acestea se numără actele de violenţă şi ororile motivate sau aprobate de religie, scandalurile sexuale în care sunt implicaţi conducători religioşi şi factori mai subtili, care însă determină mai mulţi oameni să părăsească religia. Câţiva dintre aceşti factori sunt:

• Prosperitatea materială: „Cu cât eşti mai bogat, cu atât te defineşti mai puţin religios”, se afirmă în Global Index of Religion and Atheism. Această afirmaţie este şi mai semnificativă dacă ne gândim că în multe ţări s-a înregistrat o creştere economică considerabilă. În unele zone, oamenii „au un nivel de trai ce ar fi stârnit chiar şi invidia celui mai de seamă rege de acum două secole”, a scris John Nye, profesor de economie.

  CE SPUNE BIBLIA: Biblia a prezis că, în „zilele din urmă”, iubirea de bani şi de plăceri avea să ia locul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (2 Timotei 3:1-5). Conştient de pericolele spirituale asociate cu bogăţia, un scriitor biblic i-a spus lui Iehova Dumnezeu: „Nu-mi da . . . bogăţie”. De ce? „Ca nu cumva, fiind sătul, să te reneg”, a mai spus el (Proverbele 30:8, 9).

• Tradiţiile religioase şi moralitatea: Mulţi oameni, în special tinerii, consideră că religia organizată este lipsită de importanţă şi depăşită. Alţii şi-au pierdut încrederea în religie. Tim Maguire, reprezentant în relaţiile cu presa al Humanist Society Scotland, a afirmat: „Dacă analizezi modul în care au acţionat bisericile de-a lungul secolelor . . . , [înţelegi că] oamenii s-au îndepărtat de ele deoarece nu le mai consideră o autoritate în materie de moralitate”.

  CE SPUNE BIBLIA: Vorbind despre învăţătorii falşi, Isus Cristos a avertizat: „După roadele lor îi veţi recunoaşte . . . Orice pom bun dă roade bune, dar orice pom rău dă roade rele” (Matei 7:15-18). ‘Roadele rele’ includ implicarea în politică şi aprobarea unor practici care sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu, practici cum ar fi homosexualitatea (Ioan 15:19; Romani 1:25-27). Ele includ şi înlocuirea învăţăturilor sănătoase din Scripturi cu ritualuri şi tradiţii lipsite de sens (Matei 15:3, 9). „Paşte oiţele mele!”, a spus Isus (Ioan 21:17). Cu toate acestea, mulţi oameni flămânzesc din punct de vedere spiritual.

• Religia şi banii: Potrivit Pew Research Center, foarte mulţi oameni consideră că religia pune prea mult accent pe bani. Mai  mult decât atât, unii conducători religioşi, spre deosebire de enoriaşii lor, duc o viaţă de huzur. De exemplu, într-un oraş german în care multe dintre persoanele care merg la biserică duc o luptă pentru a-şi câştiga existenţa, episcopul local a fost acuzat că trăieşte în lux. Aceasta i-a revoltat pe mulţi catolici locali. De asemenea, într-un reportaj din revista GEO se afirmă că, în Nigeria, „unde 100 de milioane de oameni trăiesc cu mai puţin de un euro pe zi, stilul de viaţă extravagant al unor pastori devine o problemă”.

  CE SPUNE BIBLIA: Scriitorul biblic Pavel a scris: „Noi nu vindem, ca alţii, cuvântul lui Dumnezeu pentru câştig” (2 Corinteni 2:17, Noul Testament – Traducere în limba română modernă). Deşi a fost un evanghelizator de seamă în congregaţia creştină din secolul I, Pavel a efectuat deseori muncă fizică pentru a nu pune o povară financiară pe umerii altora (Faptele 20:34). El a arătat astfel ascultare faţă de porunca lui Isus: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:7, 8).

În conformitate cu aceste principii, Martorii lui Iehova nu cer bani pentru literatura lor sau pentru instruirea biblică oferită, nu impun zeciuială şi nici nu fac colectă la întrunirile lor. În schimb, fondurile necesare continuării activităţii lor sunt obţinute prin intermediul donaţiilor individuale (Matei 6:2, 3).

Cu câteva decenii în urmă, ar fi fost greu să ne imaginăm starea deplorabilă în care se află în prezent religia organizată. Totuşi, Dumnezeu a prezis această schimbare în paginile Bibliei cu mult timp înainte. Folosind un limbaj simbolic, Dumnezeu a asemănat toate religiile care îi sunt infidele cu o prostituată extravagantă numită „Babilonul cel Mare” (Revelaţia 17:1, 5).

Această asemănare este cât se poate de potrivită deoarece religia falsă, în timp ce pretindea că îi este loială lui Dumnezeu, s-a asociat cu conducătorii lumii pentru a dobândi putere şi bogăţie. „Regii pământului . . . au comis fornicaţie cu ea”, se afirmă în Revelaţia 18:9. Şi termenul „Babilon” este unul potrivit, întrucât multe din învăţăturile şi practicile religioase false, cum ar fi nemurirea sufletului, triadele de zei şi ocultismul, îşi au rădăcinile în anticul Babilon, oraş cufundat în religia falsă şi în superstiţii (Isaia 47:1, 8-11). *

Puternicul Babilon a căzut în momentul în care apele din şanţul de apărare, alimentat de fluviul Eufrat, ‘au secat’, permiţând astfel armatei medo-persane să cucerească oraşul (Ieremia 50:1, 2, 38). De fapt, Babilonul a fost cucerit într-o singură noapte! (Daniel 5:7, 28, 30)

Şi Babilonul cel Mare „stă pe multe ape”. Potrivit Bibliei, acestea reprezintă „popoare [şi] mulţimi”, adică milioanele de oameni  care susţin religia falsă (Revelaţia 17:1, 15). Biblia a prezis că aceste ape simbolice aveau să sece, fenomen care prevesteşte distrugerea iminentă şi rapidă a Babilonului cel Mare (Revelaţia 16:12; 18:8). Dar cine va distruge religia falsă? Chiar asociaţii ei politici, a căror iubire se va transforma în ură. De asemenea, ei îi vor prăda bogăţiile, sau, în termeni simbolici, îi vor devora carnea (Revelaţia 17:16, 17). *

Având în vedere ceea ce urmează să i se întâmple Babilonului cel Mare, Dumnezeu ne avertizează cu iubire: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei!” (Revelaţia 18:4). Avertismentul lui Dumnezeu se adresează oamenilor tulburaţi de învăţături religioase eronate, dar care îşi doresc aprobarea lui Dumnezeu, precum Gaffar şi Hediye, menţionaţi la începutul articolului.

Înainte să studieze Biblia, Gaffar l-a perceput pe Dumnezeu ca pe o persoană de care asculţi de frică. El spune: „A fost o uşurare să aflu că Iehova este un Dumnezeu al iubirii şi că vrea să ascultăm de el din iubire” (1 Ioan 4:8; 5:3). Hediye a dobândit pace lăuntrică atunci când a aflat că nu Dumnezeu a stabilit ca ea să fie orfană, că viaţa ei nu fusese predestinată. A găsit mângâiere în versete biblice precum cel din Iacov 1:13, unde se spune că Dumnezeu nu îi încearcă pe oameni cu lucruri rele. Ea şi Gaffar au acceptat adevărul biblic şi au ieşit din „Babilon” (Ioan 17:17).

Când Babilonul cel Mare va fi distrus, asupra celor care dau dovadă de ascultare şi ies din el ca să ‘i se închine Tatălui cu spirit şi cu adevăr’ nu se va abate niciun rău (Ioan 4:23). Speranţa lor este să vadă pământul „plin de cunoştinţa lui Iehova aşa cum fundul mării este acoperit de ape” (Isaia 11:9).

Închinarea falsă şi roadele ei rele vor fi distruse, deoarece Dumnezeu „nu poate să mintă” (Tit 1:2). Adevărata închinare, în schimb, va dăinui pentru totdeauna!