Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-ați întrebat?

V-ați întrebat?

Cum se calculau anii și lunile în timpurile biblice?

PENTRU evreii din Țara Promisă, anul laic începea odată cu sezonul aratului și semănatului (în prezent, septembrie – octombrie).

Oamenii calculau durata unei luni pe baza unui ciclu complet al fazelor lunii, care este de 29 sau de 30 de zile. Durata unui an era stabilită în funcție de Soare. Totuși, anul lunar, calculat pe baza ciclurilor lunii, este mai scurt decât anul solar. Așadar, se impunea găsirea unei metode de sincronizare a calendarului lunar cu cel solar. Astfel, erau adăugate câteva zile sau, uneori, o lună, probabil, înainte de începerea unui nou an. Această metodă de calcul permitea corelarea lunilor calendaristice cu sezonul semănatului și cu sezonul strângerii recoltei.

Totuși, în timpul lui Moise, Dumnezeu le-a poruncit israeliților ca anul religios să înceapă primăvara, cu luna abib, sau nisan. (Ex. 12:2; 13:4) În această lună, avea loc o sărbătoare asociată cu secerișul orzului. (Ex. 23:15, 16)

Eruditul Emil Schürer spune: „Regula după care se stabilea dacă trebuia intercalată o nouă lună era foarte simplă: Sărbătoarea Paștelui trebuia celebrată în luna nisan (14 nisan) când e lună plină și întotdeauna după echinocțiul vernal [de primăvară] . . . Așadar, dacă spre sfârșitul anului se constata că Paștele urma să cadă înainte de echinocțiul vernal, se decidea intercalarea unei luni [a 13-a] înainte de luna nisan”. (The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ: 175 B.C. – A.D. 135)

Martorii lui Iehova țin cont de această regulă când stabilesc data exactă a celebrării Cinei Domnului, care are loc primăvara și corespunde cu 14 nisan din calendarul evreiesc. Această dată le este comunicată dinainte congregațiilor de pe tot pământul. a

Dar cum știau evreii când se termina o lună și începea o alta? În prezent, este suficient să ne uităm pe un calendar tipărit sau în format electronic. Însă, în timpurile biblice, lucrurile nu erau chiar atât de simple.

Pe timpul lui Noe, lunile aveau 30 de zile. (Gen. 7:11, 24; 8:3, 4) Mai târziu, în calendarul evreiesc, luna nu avea o durată fixă de 30 de zile. Luna calendaristică începea când era prima dată vizibilă secera lunii noi (luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri) și ținea 29 sau 30 de zile, până la apariția următoarei seceri a lunii noi.

Cu o anumită ocazie, atât David, cât și Ionatan au făcut referire la începutul unei luni calendaristice spunând: „Mâine va fi lună nouă”. (1 Sam. 20:5, 18) Prin urmare, se pare că în secolul al XI-lea î.e.n., lunile erau calculate dinainte. Dar cum știa un israelit de rând când începea o lună calendaristică? Mișna, o culegere de legi și tradiții iudaice orale, oferă câteva informații. Ea arată că, în perioada postexilică, responsabilitatea de a stabili când începeau lunile revenea Sanhedrinului (curtea supremă iudaică). De asemenea, menționează că, în perioada celor șapte luni în care se țineau sărbători, membrii curții se întruneau în cea de-a 30-a zi a fiecărei luni. Ei stabileau când avea să înceapă următoarea lună. Ce metodă foloseau?

Bărbații care erau puși în puncte de observație în jurul Ierusalimului urmăreau cerul nopții pentru a vedea când apărea secera lunii noi, apoi informau imediat Sanhedrinul. Când considerau că aveau suficiente mărturii ale apariției secerii lunii noi, membrii curții anunțau începutul următoarei luni. Dar ce se întâmpla dacă nu exista vizibilitate din cauza ceții sau a norilor? În acest caz, durata lunii în curs era stabilită la 30 de zile, iar următoarea zi începea o nouă lună calendaristică.

În Mișna, se arată că decizia Sanhedrinului era anunțată prin intermediul unui foc, care era aprins pe Muntele Măslinilor, în apropierea Ierusalimului. Pe teritoriul Israelului, vestea era răspândită prin intermediul unor focuri aprinse în locuri înalte. Mai târziu, au fost folosiți mesageri. Evreii din Ierusalim, din Israel, dar și din afara Israelului știau astfel când începea o nouă lună și puteau ține sărbătorile în același timp.

Pentru a înțelege modul în care erau corelate lunile calendaristice evreiești, sărbătorile și anotimpurile, consultați chenarul aferent acestui articol.

a Vezi broșura Articole de studiu din ediții ale Turnului de veghere englez din anul 1990, p. 35 și articolul „Întrebări de la cititori”, apărut în numărul din 15 iunie 1977 (engl.).