În Evanghelia lui Luca se spune că Isus a deschis sulul lui Isaia, a citit din el, după care l-a înfășurat la loc. În încheierea evangheliei sale, și Ioan face referire la un sul, menționând că nu a putut să consemneze în el toate semnele înfăptuite de Isus (Luca 4:16-20; Ioan 20:30; 21:25).

Cum erau confecționate aceste suluri? Bucăți de piele, de pergament sau de papirus erau lipite una de alta pentru a forma o fâșie, sau bandă. Apoi, aceasta era înfășurată pe o bucată cilindrică de lemn, cu partea scrisă în interior. Textul era scris pe coloane scurte, dispuse pe lățimea sulului. Dacă sulul era lung, la capetele acestuia se fixa o bucată de lemn. Cititorul ținea cu o mână capătul de lemn pentru a derula sulul, iar cu cealaltă mână rula sulul până când găsea porțiunea pe care o căuta.

Într-un dicționar biblic se spune: „Sulul avea avantajul de a fi suficient de lung [de regulă, circa 10 metri] pentru a cuprinde o carte întreagă într-un spațiu mic, după ce era rulat” (The Anchor Bible Dictionary). De exemplu, se pare că Evanghelia lui Luca ar fi încăput pe un sul cu o lungime de 9,5 metri. Uneori, marginile sulului erau tăiate, șlefuite cu piatră ponce și vopsite.

După instituirea preoției în Israelul antic, un singur bărbat slujea în calitate de mare preot, numire acordată la început pe viață (Numerele 35:25). Aaron a fost primul mare preot. Ulterior, acest privilegiu a fost transmis, în general, de la tată la cel mai mare dintre fii (Exodul 29:9). Mulți dintre urmașii de sex bărbătesc ai lui Aaron au slujit ca preoți, însă numai câțiva au fost mari preoți.

Când Israelul s-a aflat sub dominație străină, conducători neisraeliți au numit mari preoți evrei sau i-au înlăturat din această poziție după bunul plac. Totuși, se pare că cei numiți erau aleși aproape întotdeauna din rândul câtorva familii privilegiate, majoritatea din linia lui Aaron. Expresia „preoții principali” se referă, foarte probabil, la principalii membri ai clasei preoțești. Este posibil ca dintre preoții principali să fi făcut parte capii celor 24 de grupuri preoțești, membri de vază ai familiilor marilor preoți, precum și foști mari preoți, cum era Ana (1 Cronici 24:1-19; Matei 2:4; Marcu 8:31; Faptele 4:6).