M-am născut în Ciudad Mante, o zonă frumoasă din statul Tamaulipas, Mexic, cu oameni generoși și amabili. Însă, din cauza crimei organizate, această zonă era și foarte periculoasă.

Am fost patru copii la părinți, eu fiind al doilea. Părinții m-au botezat în religia catolică, iar mai târziu am intrat în corul bisericii. Doream să-i fiu plăcut lui Dumnezeu deoarece mă temeam că voi arde veșnic în focul iadului.

Tata ne-a părăsit când eu aveam cinci ani. Plecarea lui mi-a provocat multă suferință și mi-a lăsat un gol în inimă. N-am înțeles de ce ne-a abandonat din moment ce îl iubeam atât de mult. Rămânând cu patru copii, mama a trebuit să muncească multe ore pentru a ne asigura strictul necesar.

Am profitat de această situație și am început să lipsesc de la școală ca să-mi petrec timpul cu copiii mai mari. De la ei am învățat să înjur, să fumez, să fur și să mă bat. Întrucât îmi plăcea să îi domin pe alții, am învățat box, lupte corp la corp și arte marțiale, precum și să folosesc arme. Prin urmare, am devenit un adolescent violent. Deseori am luat parte la lupte de stradă cu împușcături și de mai multe ori am fost abandonat și lăsat să mor pe stradă într-o baltă de sânge. Mama suferea mult când mă găsea în această stare și trebuia să mă ducă de urgență la spital.

Când aveam 16 ani, un prieten din copilărie pe nume Jorge ne-a vizitat acasă. Ne-a spus că era Martor al lui Iehova și că dorea să ne împărtășească un mesaj important. Apoi a început să ne explice convingerile lui cu ajutorul Bibliei. Nu citisem Biblia până atunci și am fost uimit când am aflat care este numele lui Dumnezeu și care sunt scopurile lui. Jorge s-a oferit să studieze Biblia cu noi, iar noi am acceptat.

Am simțit o mare eliberare când am aflat că Biblia nu spune că oamenii sunt chinuiți într-un iad de foc (Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:5). De atunci, nu am mai simțit o frică morbidă de Dumnezeu. Dimpotrivă, am început să-l privesc ca pe un Tată iubitor, care dorește ce este cel mai bun pentru copiii lui.

 Pe măsură ce progresam în studierea Bibliei, mi-am dat seama că trebuia să fac schimbări în personalitatea mea. Trebuia să cultiv umilință și să nu mai recurg la violență. Sfatul din 1 Corinteni 15:33 m-a ajutat mult. Aici se spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile folositoare”, sau bunele moravuri. De aici am înțeles că, dacă doream să-mi transform personalitatea, trebuia să rup orice legătură cu cei care aveau o influență negativă asupra mea. De aceea, am renunțat la vechii prieteni și am început să mă asociez cu membrii adevăratei congregații creștine, oameni care își rezolvau neînțelegerile nu cu pumnii sau prin violență, ci aplicând principiile Bibliei.

Un alt pasaj biblic care a avut un impact profund asupra mea a fost Romani 12:17-19. Aici se spune: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. . . . Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiți în pace cu toți oamenii. . . . nu vă răzbunați singuri, . . . căci este scris: «Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova»”. Aceste cuvinte m-au ajutat să înțeleg că Iehova va rezolva orice nedreptate la timpul și în modul stabilite de el. Încetul cu încetul, am renunțat la comportamentul violent.

Nu voi uita niciodată ce mi s-a întâmplat într-o seară, în timp ce mă întorceam acasă. Un grup de tineri dintr-o fostă bandă rivală m-a atacat. Șeful bandei m-a lovit în spate și a strigat: „Apără-te!”. Am spus repede o rugăciune, cerându-i lui Iehova să mă ajute să fac față acestui atac. Deși, pe moment, am simțit un impuls puternic de a riposta, am reușit să fug. Următoarea zi l-am întâlnit pe șeful bandei. Când l-am văzut, am fost cuprins de un puternic sentiment de răzbunare, dar, din nou, l-am implorat pe Iehova să mă ajute să mă stăpânesc. Spre marea mea surprindere, tânărul a venit la mine și mi-a spus: „Te rog să mă ierți pentru ce s-a întâmplat aseară. Sincer, aș vrea să fiu și eu ca tine. Vreau să studiez Biblia”. Cât de bucuros am fost că am reușit să-mi stăpânesc mânia! Datorită acestui lucru, am început să studiem Biblia împreună.

Din nefericire, în perioada aceea, membrii familiei mele întrerupseseră studiul Bibliei. Totuși, eu am luat hotărârea fermă de a continua să studiez și de a nu permite vreunui om sau vreunui lucru să mă facă să mă răzgândesc. Știam că, asociindu-mă cu regularitate cu poporul lui Dumnezeu, aveam să-mi vindec rănile emoționale și să găsesc familia de care aveam nevoie. Am continuat să progresez din punct de vedere spiritual, iar în 1991 m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

În trecut eram plin de resentimente, dominator și violent. Dar Cuvântul lui Dumnezeu mi-a transformat complet viața. Acum le împărtășesc mesajul de pace al Bibliei tuturor celor care vor să îl asculte. Am privilegiul să slujesc de 23 de ani în serviciul cu timp integral.

Un timp am slujit la Filiala din Mexic a Martorilor lui Iehova, unde am întâlnit-o pe Claudia, o tânără plină de energie, cu care m-am căsătorit în 1999. Îi sunt foarte recunoscător lui Iehova pentru că m-a binecuvântat cu această parteneră loială!

O perioadă am slujit într-o congregație de limbajul semnelor mexican, unde am ajutat persoane cu deficiențe de auz să învețe despre Iehova. Apoi am fost invitați să ne mutăm în Belize pentru a le predica oamenilor de acolo. Deși viața noastră este mult mai simplă aici, avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți. Nu am schimba-o cu nimic!

Între timp, mama a început să studieze din nou Biblia și s-a botezat. De asemenea, în prezent, fratele meu mai mare, soția lui și copiii lor sunt toți Martori ai lui Iehova. Și câțiva prieteni din copilărie, cărora le-am împărtășit mesajul despre Regat, îi slujesc în prezent lui Iehova.

Din nefericire, unii membri ai familiei mele au murit din cauză că n-au renunțat la comportamentul violent. Dacă aș fi continuat și eu pe aceeași cale, probabil că aș fi sfârșit ca ei. Îi sunt recunoscător lui Iehova că m-a atras la el și m-a condus la închinătorii săi, care m-au învățat cu răbdare și cu bunătate să aplic principiile Bibliei în viață.