Când iau măsuri pentru siguranța personală, creștinii urmează principiile Bibliei. Potrivit acestor principii, este greșit ca cineva să folosească arme, precum pistoale, puști sau alte arme de foc, pentru a se apăra de alți oameni. Ce principii trebuie să avem în vedere când ne luăm astfel de măsuri de protecție?

În ochii lui Iehova, viața, cu precădere viața omului, este sacră. Așa cum a scris psalmistul David, Iehova este „izvorul vieții”. (Ps. 36:9) De aceea, când alege să-și ia anumite măsuri privitoare la siguranța personală sau a bunurilor sale, un creștin va face tot posibilul să nu-și atragă vină de sânge, cu alte cuvinte să nu devină răspunzător de moartea cuiva. (Deut. 22:8; Ps. 51:14)

Este adevărat, orice obiect folosit pentru apărare poate cauza moartea cuiva. Totuși, în cazul armei de foc, probabilitatea de a cauza moartea – în mod accidental sau intenționat – este mult mai mare. a În plus, situația poate deveni mai periculoasă și se poate solda cu moartea cuiva dacă atacatorul, care este deja încordat, se vede amenințat cu o armă de foc.

Când Isus le-a spus discipolilor să-și ia săbii cu ei în ultima noapte a sa pe pământ, el nu a avut în vedere folosirea lor pentru apărare. (Luca 22:36, 38) Isus a vrut mai degrabă să-i învețe că nu trebuie să recurgă la violență nici chiar atunci când sunt amenințați de o gloată înarmată. (Luca 22:52) Când  Petru a scos una dintre săbii pentru a-l opri pe sclavul marelui preot, Isus i-a poruncit: „Pune-ți sabia la loc”. Apoi a enunțat un principiu fundamental, după care se conduc și astăzi continuatorii săi: „Toți cei care iau sabia de sabie vor pieri”. (Mat. 26:51, 52)

Așa cum se arată în Mica 4:3, slujitorii lui Dumnezeu își făuresc „din săbiile lor . . . brăzdare și din sulițele lor, cosoare”. Aceasta este o caracteristică a creștinilor adevărați. Ei au reputația de oameni pașnici, care respectă porunca dată de Dumnezeu prin apostolul Pavel: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. . . . Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiți în pace cu toți oamenii”. (Rom. 12:17, 18) Pavel a trăit potrivit acestui principiu în pofida multelor situații dificile prin care a trecut, printre care și „pericole din cauza tâlharilor”. (2 Cor. 11:26) El nu a pus siguranța personală mai presus de principiile Bibliei, ci și-a pus încrederea în Dumnezeu și în înțelepciunea din Cuvântul său, înțelepciune care „este mai bună decât armele de luptă”. (Ecl. 9:18)

Creștinii consideră că viața este mult mai prețioasă decât lucrurile materiale. „Viața [unui om] nu depinde de lucrurile pe care le are.” (Luca 12:15) Astfel, dacă o vorbire blândă nu are niciun efect asupra unui infractor înarmat, este mult mai înțelept să dăm ascultare principiului enunțat de Isus: „Nu vă împotriviți celui ce este rău”. Aceasta ar putea însemna să-i dăm și haina, și cămașa, ca să spunem așa. (Mat. 5:39, 40; Luca 6:29) b Însă cel mai bine este să prevenim situațiile periculoase. Dacă urmăm sfatul Bibliei ‘de-a nu ne etala ostentativ mijloacele de existență’ și dacă vom avea reputația de Martori ai lui Iehova pașnici, e mult mai puțin probabil că vom deveni victimele unui jaf. (1 Ioan 2:16; Prov. 18:10)

Creștinii respectă conștiința altora. (Rom. 14:21) Unii creștini ar putea fi tulburați sau chiar s-ar putea poticni dacă ar afla că un alt creștin deține un pistol pentru a se apăra de oameni. Chiar dacă legea locală permite deținerea unei arme în acest scop, iubirea creștină ne îndeamnă să punem folosul altora mai presus de propriul folos. (1 Cor. 10:32, 33; 13:4, 5)

Creștinii se străduiesc să fie exemplari. (2 Cor. 4:2; 1 Pet. 5:2, 3) Dacă, după ce a fost sfătuit potrivit Bibliei, un creștin continuă să dețină o armă pentru a se apăra de alți oameni, acesta nu poate fi considerat exemplar. Astfel, el nu se califică pentru responsabilități în congregație sau pentru privilegii speciale. Același lucru este valabil și în cazul unui creștin care desfășoară o muncă laică ce presupune să poarte armă. În cazul lui ar fi mai bine să caute alt loc de muncă. c

Măsurile pe care un creștin le ia pentru siguranța sa, a familiei și a bunurilor sale, precum și alegerea unui loc de muncă constituie în mare parte chestiuni de alegere personală. Însă, când face astfel de alegeri, el trebuie să țină cont de principiile Bibliei, pe care Dumnezeul nostru înțelept ni le-a dat din iubire. Din respect pentru aceste principii, creștinii maturi spiritualicește aleg să nu dețină o armă de foc pentru a se apăra de oameni. Ei știu că, dacă se încred în Iehova și respectă principiile sale, se vor bucura de adevărata siguranță pentru totdeauna. (Ps. 97:10; Prov. 1:33; 2:6, 7)