UN PRIETEN adevărat este o comoară, iar o prietenie trainică nu se naște peste noapte. Dar ce putem face pentru a salva o prietenie care este în pericolul de a se destrăma? Putem învăța multe despre prietenie de la unii slujitori ai lui Iehova din trecut, care au fost prieteni buni, dar a căror prietenie părea să se rupă la un moment dat.

Regele David a avut prieteni adevărați, iar unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a fost, cu siguranță, Ionatan. (1 Sam. 18:1) Un alt prieten al lui David a fost profetul Natan. Biblia nu menționează când a început prietenia dintre ei. Dar, la un moment dat, David și-a deschis inima față de Natan. David i-a spus că dorea să construiască o casă pentru Iehova și a apreciat opinia lui Natan, considerând-o ca venind din partea unui prieten și a unui om care avea spiritul lui Dumnezeu. (2 Sam. 7:2, 3)

Cu toate acestea, prietenia lor fusese amenințată la un moment dat. Regele David a comis adulter cu Bat-Șeba, iar mai târziu a dat ordin ca soțul ei, Urie, să fie ucis.  (2 Sam. 11:2-21) Ani la rând, David îi fusese loial lui Iehova și luptase pentru dreptate. Apoi însă a comis acel păcat extrem de grav. Ce s-a întâmplat cu acest rege bun? Cum de nu și-a dat seama de gravitatea faptelor sale? A crezut el oare că se putea ascunde de Dumnezeu?

Și ce avea să facă Natan în această situație? Avea el să trimită pe altcineva să-i vorbească regelui despre păcatul comis, dat fiind că și alții știau că David aranjase uciderea lui Urie? Avea Natan să treacă la acțiune, chiar dacă acest lucru ar fi putut să-i strice prietenia cu David sau chiar să-i pună viața în pericol? Natan știa că David pusese deja la cale uciderea lui Urie, un om nevinovat.

Natan era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Profetul știa că, dacă ar fi tăcut, ar fi avut mustrări de conștiință, iar relația sa cu David ar fi fost prejudiciată. Prietenul său David o apucase pe o cale dezaprobată de Iehova. Regele avea nevoie urgentă de ajutor pentru a-și putea restabili relația cu Dumnezeu. El avea nevoie de un prieten adevărat, iar acesta era nimeni altul decât Natan. Pentru a aborda acest subiect delicat, el s-a folosit de o ilustrare din viața pastorală, care îi putea sensibiliza inima lui David, un fost păstor. Natan a transmis mesajul lui Iehova într-un mod care l-a ajutat pe David să înțeleagă gravitatea faptelor sale și să treacă la acțiune. (2 Sam. 12:1-14)

Cum ai proceda dacă un prieten ar face o greșeală gravă sau dacă ar comite un păcat? Poate eziți să-i spui prietenului tău că a greșit, de teamă să nu-l pierzi. Sau, poate consideri că, dacă ai vorbi despre conduita lui păcătoasă cu bătrânii, pentru ca aceștia să-l ajute din punct de vedere spiritual, ți-ai trăda prietenul. Ce ar trebui să faci?

Gianni, menționat la începutul articolului, își amintește: „Am simțit că se întâmplase ceva. Maurizio nu mai era cu mine la fel de deschis ca înainte. M-am hotărât să vorbesc cu el despre asta, deși îmi era extrem de greu. Îmi spuneam: Ce sfat, pe care el să nu-l știe deja, aș putea eu să-i dau? Ar putea să reacționeze urât! Dar mi-am amintit tot ceea ce studiaserăm împreună și am găsit forța de a vorbi cu el. Și Maurizio făcuse acest lucru cu mine când eu avusesem nevoie de ajutor. Nu voiam să pierd prietenia lui, dar voiam să-l ajut pentru că îmi păsa de el”.

Maurizio adaugă: „Gianni era sincer și avea dreptate. Consecințele alegerilor mele greșite nu erau din vina lui sau a lui Iehova. De aceea, am acceptat disciplinarea și, cu timpul, mi-am revenit spiritualicește”.

David a avut și alți prieteni loiali care i-au fost alături în necazuri. Unul dintre aceștia a fost Hușai. Biblia spune că Hușai era „prietenul lui David”. (2 Sam. 16:16; 1 Cron. 27:33) Se pare că Hușai a fost demnitar la curtea regelui și, uneori, se ocupa de chestiuni confidențiale.

Când Absalom, fiul lui David, a uzurpat tronul, Hușai nu s-a numărat printre israeliții care l-au susținut pe Absalom. În timp ce David era fugar, Hușai a fost alături de el. David a suferit mult din cauza faptului că a fost trădat de fiul său și de o persoană de încredere. Totuși, Hușai i-a rămas loial regelui și, punându-și viața în pericol, a dejucat complotul urzit împotriva lui David. Hușai nu a făcut aceasta din simțul datoriei, impus de statutul său de demnitar, ci din loialitate față de prietenul său. (2 Sam. 15:13-17, 32-37; 16:15–17:16)

În prezent, este emoționant să vedem că, în poporul lui Iehova, frații și surorile sunt uniți printr-o legătură care nu depinde de privilegiul pe care îl au în congregație. Prin faptele lor, ei spun: „Îți sunt prieten nu  pentru că trebuie, ci pentru că tu ești important pentru mine”.

Așa a simțit și un frate pe nume Federico. El a reușit să depășească un moment dificil din viață cu ajutorul prietenului său Antonio. Federico spune: „Când Antonio s-a mutat în congregația noastră, ne-am împrietenit repede. Eram amândoi slujitori auxiliari și ne bucuram să colaborăm unul cu celălalt. Apoi, după puțin timp, Antonio a fost numit bătrân. Pe lângă faptul că îmi era prieten, el era pentru mine și un model de persoană spirituală”. Apoi Federico a făcut un pas greșit. El a căutat imediat ajutor spiritual, dar a pierdut privilegiul de pionier și de slujitor auxiliar. Cum a reacționat Antonio?

Federico își amintește: „Simțeam că Antonio suferă alături de mine. A făcut tot ce-a putut ca să mă susțină pe plan afectiv. M-a ajutat cu iubire să mă redresez spiritualicește și nu m-a părăsit niciodată, ci m-a încurajat să-mi recapăt forța spirituală și să lupt”. Antonio explică: „Am petrecut mai mult timp cu Federico. Am vrut ca el să-mi vorbească deschis despre orice, inclusiv despre suferința sa”. Din fericire, Federico și-a recăpătat cu timpul echilibrul și privilegiile de pionier și de slujitor auxiliar. Antonio spune în final: „Chiar dacă slujim acum în congregații diferite, suntem mai apropiați ca niciodată”.

Cum te-ai simți dacă un prieten apropiat ți-ar întoarce spatele atunci când ai avea cel mai mult nevoie de el? Nimic nu ți-ar provoca o suferință mai mare! Ai putea să-l ierți? Ați mai putea fi la fel de apropiați ca înainte?

Să ne amintim ce i s-a întâmplat lui Isus cu câteva zile înainte să moară. El petrecuse mult timp cu apostolii săi fideli și între ei se crease o legătură puternică. De aceea, Isus îi considera prietenii săi. (Ioan 15:15) Dar ce s-a întâmplat când Isus a fost arestat? Apostolii l-au părăsit. Petru afirmase deschis că nu-l va părăsi niciodată pe Stăpânul  său, însă chiar în acea noapte, l-a renegat pe Isus! (Mat. 26:31-33, 56, 69-75)

Chiar dacă știa că trebuia să îndure singur testul final, Isus avea motive să se simtă dezamăgit, chiar rănit, de apostolii săi. Totuși, din discuția pe care a avut-o cu discipolii la câteva zile după înviere, nu reiese că Isus ar fi fost cuprins de dezamăgire, amărăciune sau părere de rău. El nu le-a amintit discipolilor greșelile comise și nici ceea ce făcuseră în noaptea în care fusese arestat.

Dimpotrivă, Isus i-a asigurat pe apostoli, inclusiv pe Petru, de sprijinul lui. El le-a arătat că avea încredere în ei dându-le instrucțiuni cu privire la cea mai importantă lucrare de instruire din istoria omenirii. Isus îi considera în continuare pe apostoli prietenii săi. Iubirea lui i-a impresionat foarte mult, determinându-i să-și dorească să facă tot ce le stătea în putință ca să nu-și mai dezamăgească Stăpânul. Și, într-adevăr, au reușit să-și îndeplinească cu succes misiunea pe care el le-o încredințase. (Fap. 1:8; Col. 1:23)

O soră pe nume Elvira își amintește neînțelegerea pe care a avut-o cu prietena ei apropiată, Giuliana. Ea mărturisește: „Când mi-a spus cât de mult a suferit din cauza mea, m-am simțit groaznic. Avea toate motivele să fie furioasă pe mine. Am fost uimită să constat că cel mai mult o îngrijora persoana mea și consecințele comportamentului meu. Îi voi fi mereu recunoscătoare că nu s-a concentrat asupra răului pe care i-l făcusem ei, ci asupra răului pe care mi-l făceam mie. Îi mulțumesc lui Iehova pentru prietena mea, care a pus binele meu mai presus de sentimentele ei”.

Cum vor reacționa, așadar, doi prieteni adevărați când prietenia lor este în pericol? Vor fi dispuși să vorbească deschis, totuși amabil, despre problema ivită? Astfel de prieteni se vor asemăna cu Natan și Hușai, care i-au rămas loiali lui David chiar și în momente grele, sau cu Isus, care a fost gata să ierte. Ești și tu un asemenea prieten?