1. În ce stare se află omenirea?

IEHOVA nu a dorit niciodată ca oamenii să sufere din cauza problemelor pe care le aduce cu sine îmbătrânirea. Dimpotrivă, scopul său a fost ca ei să se bucure de o sănătate perfectă în Paradis. Însă, în prezent, „toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună” (Rom. 8:22). Ce credeţi că simte Dumnezeu când vede efectele dezastruoase ale păcatului asupra oamenilor? În plus, multe persoane în vârstă sunt neglijate într-o perioadă a vieţii când au mare nevoie de ajutor (Ps. 39:5; 2 Tim. 3:3).

2. De ce au slujitorii lui Iehova o consideraţie deosebită faţă de cei în vârstă?

² Slujitorii lui Iehova sunt recunoscători pentru că în congregaţie sunt fraţi şi surori în vârstă. Înţelepciunea lor ne aduce foloase, iar exemplul lor de credinţă ne încurajează. Unii dintre aceşti fraţi dragi ne sunt rude. Dar, fie că ne sunt sau nu rude, pe noi ne preocupă binele lor (Gal. 6:10; 1 Pet. 1:22). De aceea, ne va fi de folos să analizăm punctul de vedere al lui Dumnezeu faţă de cei în vârstă. În plus, vom vedea ce responsabilităţi au atât membrii familiei, cât şi congregaţia faţă de dragii noştri fraţi în vârstă.

3, 4. a) Ce rugăminte i-a adresat lui Iehova scriitorul Psalmului 71? b) Ce pot să-l roage pe Dumnezeu fraţii şi surorile în vârstă?

³ „Nu mă respinge la bătrâneţe, nu mă părăsi când îmi slăbeşte puterea”, l-a implorat psalmistul pe Dumnezeu (Ps. 71:9). Acest psalm pare să fie o continuare a Psalmului 70, în al cărui antet se specifică „Al lui David”. Este posibil deci ca David să fi rostit cuvintele din Psalmul 71:9. El i-a slujit lui Dumnezeu din tinereţe până la o vârstă înaintată, iar Iehova l-a folosit într-un mod remarcabil (1 Sam. 17:33-37, 50; 1 Regi 2:1-3, 10). Cu toate acestea, David a simţit nevoia să-l roage pe Iehova să-i poarte în continuare de grijă. (Citeşte Psalmul 71:17, 18.)

⁴ Mulţi slujitori ai lui Iehova din prezent sunt asemenea lui David. În pofida vârstei înaintate şi a ‘zilelor rele’, ei continuă să-l laude pe Dumnezeu cât le stă în putinţă (Ecl. 12:1-7). Probabil că mulţi dintre ei nu mai pot face tot ce făceau cândva în diferite aspecte ale vieţii, inclusiv în lucrarea de predicare. Dar şi ei îl pot implora pe Iehova să continue să-i binecuvânteze şi să le poarte de grijă. Aceşti fraţi fideli pot fi siguri că Dumnezeu le va asculta rugăciunile. La urma urmei, rugăciunile lor exprimă aceleaşi îngrijorări fireşti despre care a scris David sub inspiraţie divină.

5. Cum îi consideră Iehova pe cei în vârstă care-i slujesc cu loialitate?

⁵ Scripturile arată clar că Iehova îi preţuieşte pe cei în vârstă care îi slujesc cu loialitate şi că se aşteaptă ca închinătorii săi să le acorde onoare (Ps. 22:24-26; Prov. 16:31; 20:29). În Leviticul 19:32 citim: „Să te ridici înaintea părului cărunt, să arăţi consideraţie faţă de cel în vârstă şi să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Iehova”. Când au fost scrise aceste cuvinte, respectul faţă de cei în vârstă era o responsabilitate serioasă. Lucrurile stau la fel şi în prezent. Dar ce putem spune despre îngrijirea propriu-zisă a celor în vârstă? Cui îi revine această responsabilitate?

6. Ce exemplu a dat Isus în ce priveşte îngrijirea părinţilor?

⁶ Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ex. 20:12; Ef. 6:2). Isus a scos în evidenţă importanţa acestei porunci când i-a condamnat pe fariseii şi pe scribii care refuzau să se îngrijească de părinţii lor (Mar. 7:5, 10-13). Isus însuşi a dat un bun exemplu în această privinţă. De pildă, cu puţin timp înainte să moară pe stâlpul de tortură, el i-a încredinţat-o pe mama sa, care era probabil văduvă, lui Ioan, discipolul pe care îl iubea (Ioan 19:26, 27).

7. a) Ce principiu a enunţat apostolul Pavel cu privire la îngrijirea părinţilor? b) În ce context a menţionat Pavel acest principiu?

⁷ Apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină că slujitorii lui Iehova trebuie să se îngrijească de membrii familiei lor. (Citeşte 1 Timotei 5:4, 8, 16.) Să ne gândim la contextul acestor cuvinte. Pavel a explicat cine avea şi cine nu avea dreptul să primească sprijin financiar din partea congregaţiei. El a arătat clar că responsabilitatea de a le purta de grijă văduvelor în vârstă le revenea în primul rând copiilor, nepoţilor sau altor rude credincioase ale acestora. Astfel, congregaţia nu avea să fie împovărată în mod inutil. În mod asemănător, una dintre modalităţile prin care creştinii adevăraţi practică în prezent „devoţiunea sfântă” este aceea de a se îngriji pe plan material de rudele în vârstă aflate în nevoie.

8. De ce este o dovadă de înţelepciune faptul că Biblia nu oferă soluţii concrete cu privire la îngrijirea părinţilor în vârstă?

⁸ Simplu spus, copiii adulţi care îi slujesc lui Iehova au obligaţia să se asigure  că necesităţile materiale ale părinţilor lor sunt satisfăcute. E adevărat, Pavel a vorbit despre rudele credincioase. Însă nici părinţii care nu fac parte din congregaţia creştină nu trebuie neglijaţi. Modul în care copiii se îngrijesc de părinţii lor diferă de la caz la caz. Nu există două situaţii identice. Necesităţile, personalitatea şi starea de sănătate a celor implicaţi sunt diferite. Unii fraţi în vârstă au mai mulţi copii, în timp ce alţii au doar unul. Unii pot conta pe sprijinul oferit de stat, alţii nu. Şi preferinţele celor care au nevoie de îngrijire sunt diferite. Aşadar, nu ar fi nici înţelept, nici iubitor să criticăm modul în care cineva se străduieşte să le poarte de grijă rudelor în vârstă. În fond, Iehova poate binecuvânta orice decizie care este în armonie cu Scripturile. El face acest lucru încă din zilele lui Moise (Num. 11:23).

9-11. a) Cu ce situaţii grele s-ar putea confrunta unii? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) De ce nu ar trebui copiii adulţi să renunţe uşor la serviciul cu timp integral? Daţi un exemplu.

⁹ Când copiii locuiesc departe de casa părintească, le-ar putea fi greu să se îngrijească de părinţii lor în vârstă. De exemplu, dacă starea de sănătate a unui părinte se deteriorează brusc în urma unei căzături, a unei fracturi sau a altor probleme, copiii ar putea fi nevoiţi să-i viziteze urgent. Apoi s-ar putea ca părinţii să aibă nevoie de îngrijire pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă. *

¹⁰ Slujitorii cu timp integral care au repartiţii departe de părinţi pot fi puşi în faţa unor decizii grele. Cei care slujesc la Betel, misionarii şi supraveghetorii itineranţi îşi preţuiesc repartiţiile, considerându-le o binecuvântare de la Iehova. Însă, dacă părinţii se îmbolnăvesc, prima lor reacţie ar putea fi: „Trebuie să renunţăm la repartiţia noastră şi să ne întoarcem acasă pentru a ne îngriji de părinţi”. Totuşi, ar fi înţelept ca ei să analizeze sub rugăciune dacă este cu adevărat necesar să se întoarcă şi dacă părinţii lor îşi doresc acest lucru. Nimeni nu trebuie să renunţe uşor la privilegiile de serviciu. Uneori nici nu este nevoie să se recurgă la această soluţie. Poate că problema de sănătate este temporară, iar cineva din congregaţia părinţilor s-ar bucura să-i ajute (Prov. 21:5).

¹¹ Să luăm ca exemplu cazul a doi fraţi de corp care slujeau departe de casă. Unul era misionar în America de Sud, iar celălalt lucra la sediul mondial din Brooklyn, New York. La un moment dat, părinţii lor în vârstă au avut nevoie de ajutor. Cei doi fii şi soţiile lor i-au vizitat pe părinţii lor, care locuiau în Japonia, ca să vadă cum puteau cel mai bine să-i ajute. După un timp, cuplul din America de Sud s-a gândit să plece din repartiţie şi să se întoarcă acasă. Apoi au primit un telefon de la coordonatorul corpului de bătrâni din congregaţia părinţilor. Bătrânii analizaseră situaţia şi au dorit ca aceşti misionari să rămână în repartiţia lor cât mai mult timp posibil. Ei preţuiau serviciul pe care-l îndeplineau aceşti fraţi şi au decis să facă tot ce puteau pentru a-i ajuta să se îngrijească de părinţi. Toţi membrii acestei familii au apreciat grija iubitoare a bătrânilor.

12. La ce ar trebui să se gândească o familie când ia decizii cu privire la îngrijirea părinţilor în vârstă?

¹² Indiferent cum va alege o familie să se îngrijească de părinţii în vârstă, toţi cei implicaţi trebuie să se asigure că decizia lor va onora numele lui Dumnezeu. Nu am vrea să fim niciodată asemenea conducătorilor religioşi din zilele lui Isus (Mat. 15:3-6). Dimpotrivă, vrem ca deciziile  noastre să le aducă onoare lui Dumnezeu şi congregaţiei (2 Cor. 6:3).

13, 14. Cum arată Biblia că membrii congregaţiei trebuie să le poarte de grijă fraţilor în vârstă?

¹³ Nu toţi îi pot susţine pe slujitorii cu timp integral în modul menţionat anterior. Totuşi, aşa cum reiese dintr-o situaţie care a apărut în secolul I, congregaţia trebuie să se intereseze de necesităţile fraţilor în vârstă care îi slujesc cu loialitate lui Iehova. Biblia spune că în congregaţia din Ierusalim ‘niciunul nu era în nevoie’. Aceasta nu înseamnă că toţi erau bogaţi. În mod sigur, unii aveau puţin pe plan material, dar „se împărţea fiecăruia, după cum avea nevoie” (Fap. 4:34, 35). Mai târziu, în congregaţie a apărut o problemă. Se pare că unele văduve „erau trecute cu vederea la împărţirea zilnică a hranei”. De aceea, apostolii au hotărât să fie numiţi câţiva bărbaţi calificaţi care, la rândul lor, să ia măsuri pentru ca necesităţile văduvelor să fie satisfăcute în mod adecvat şi echitabil (Fap. 6:1-5). E adevărat, distribuirea zilnică a hranei a fost o măsură temporară pentru satisfacerea necesităţilor celor care deveniseră creştini la Penticosta din 33 e.n. şi care rămăseseră un timp la Ierusalim pentru a se întări pe plan spiritual. Totuşi, decizia apostolilor arată că membrii congregaţiei pot contribui la îngrijirea fraţilor aflaţi în nevoie.

¹⁴ Aşa cum am văzut, Pavel i-a dat lui Timotei instrucţiuni privind situaţiile în care văduvele puteau primi ajutor material din partea congregaţiei (1 Tim. 5:3-16). Scriitorul inspirat Iacov a vorbit şi el despre obligaţia creştinilor de a se îngriji de orfani, de văduve şi de alte persoane care se află în situaţii grele (Iac. 1:27; 2:15-17). Iar apostolul Ioan a spus: „Cine are mijloacele de existenţă ale acestei lumi şi îl vede pe fratele său în nevoie şi totuşi îşi închide faţă de el uşa tandrei sale compasiuni, cum mai rămâne în el iubirea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Dacă slujitorii lui Iehova au în mod individual obligaţia să se îngrijească de cei aflaţi în nevoie, nu este valabil acest lucru şi în cazul congregaţiei?

15. Ce factori ar putea fi luaţi în considerare când cei în vârstă au nevoie de ajutor?

¹⁵ În unele ţări, statul le acordă persoanelor în vârstă pensii, ajutoare sociale şi asistenţă medicală la domiciliu (Rom. 13:6). În alte ţări nu există astfel de servicii. De aceea, ajutorul pe care trebuie  să-l ofere rudele şi congregaţia variază în funcţie de situaţie. În cazul în care copiii locuiesc departe de părinţi, este posibil ca ajutorul pe care li-l pot acorda să fie limitat. Ar fi bine ca ei să vorbească deschis cu bătrânii din congregaţia părinţilor pentru a se asigura că toţi înţeleg bine situaţia familiei. De exemplu, bătrânii i-ar putea ajuta pe părinţi să afle ce ajutor oferă statul sau alte instituţii pe plan local. De asemenea, ei ar putea observa unele situaţii despre care îi pot informa pe copii, cum ar fi faptul că părinţii au facturi neplătite sau nu-şi iau medicamentele în mod corespunzător. O astfel de comunicare bine-intenţionată şi plină de iubire poate preveni agravarea unei situaţii şi poate contribui la găsirea unor soluţii practice. Fără îndoială, este foarte bine când cei care locuiesc aproape de fraţii în vârstă sunt gata să-i ajute şi îi ţin la curent pe copiii acestora în legătură cu situaţia lor. Astfel, ei pot contribui la reducerea îngrijorărilor familiei respective.

16. Cum îi ajută unii fraţi pe membrii în vârstă ai congregaţiei?

¹⁶ Din iubire faţă de fraţii în vârstă, unii membri ai congregaţiei se oferă să se îngrijească de ei în măsura în care le permit timpul şi energia. Ei îşi fixează ca obiectiv să manifeste mai mult interes faţă de membrii în vârstă ai congregaţiei. Unii dintre cei care oferă ajutor împart sarcinile cu alţi membri ai congregaţiei îngrijindu-se de cei în vârstă prin rotaţie. Unii fraţi constată că situaţia nu le permite să-i slujească lui Iehova cu timp integral. De aceea, ei sunt bucuroşi să-i ajute pe copiii care au părinţi în vârstă să rămână cât mai mult în repartiţiile lor. Ce spirit minunat manifestă aceşti fraţi! Desigur, generozitatea lor nu-i scuteşte pe copii de responsabilitatea de a se îngriji de părinţi.

17, 18. Ce rol are atitudinea când este nevoie să li se acorde ajutor celor în vârstă?

¹⁷ Toţi cei care se îngrijesc de fraţii în vârstă pot face ca acest lucru să fie cât mai plăcut. Dacă şi tu îţi oferi ajutorul, fă tot ce poţi pentru a avea un spirit pozitiv. Îmbătrânirea poate cauza tristeţe sau chiar depresie. De aceea, străduieşte-te să-i onorezi şi să-i încurajezi pe cei în vârstă purtând întotdeauna cu ei discuţii ziditoare. Fraţii care i-au slujit lui Iehova mulţi ani merită să fie lăudaţi. Iehova nu uită ce au făcut aceşti fraţi în serviciul său şi nici noi n-ar trebui să uităm. (Citeşte Maleahi 3:16; Evrei 6:10.)

¹⁸ În plus, greutăţile de zi cu zi devin mai suportabile când cei în vârstă, dar şi cei care îi îngrijesc au simţul umorului (Ecl. 3:1, 4). Mulţi oameni în vârstă se străduiesc să nu fie prea pretenţioşi. Ei îşi dau seama că atenţia care li se acordă şi vizitele care li se fac pot fi influenţate de atitudinea lor. Nu este ceva neobişnuit ca unii să spună: „Am fost să încurajez un frate în vârstă, dar la plecare eu m-am simţit încurajat” (Prov. 15:13; 17:22).

19. Ce îi poate ajuta atât pe tineri, cât şi pe cei în vârstă în momentele grele?

¹⁹ Tânjim după ziua când suferinţa şi efectele imperfecţiunii vor dispărea. Până atunci, trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce este veşnic. În momentele grele, credinţa în promisiunile lui Dumnezeu este ca o ancoră. Prin urmare, „noi nu renunţăm, ci, chiar dacă omul care suntem în afară se degradează, omul lăuntric se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4:16-18; Evr. 6:18, 19). Dar, pe lângă o credinţă puternică, ce ne mai poate ajuta să ne achităm de responsabilitatea de a ne îngriji de cei în vârstă? În articolul următor vor fi analizate unele sugestii practice în acest sens.