1, 2. a) De ce este importantă pentru creştini loialitatea faţă de Dumnezeu şi ce legătură are aceasta cu neutralitatea? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Faţă de ce manifestă mulţi oameni loialitate, dar la ce poate duce acest lucru?

PENTRU creştinii adevăraţi, loialitatea şi neutralitatea sunt mereu importante, nu doar în timp de război. De ce? Deoarece toţi cei care îi sunt dedicaţi lui Iehova i-au promis că îl vor iubi, îi vor fi loiali şi vor asculta de el (1 Ioan 5:3). Vrem să ne conformăm normelor drepte ale lui Dumnezeu indiferent de locul în care trăim, de mediul în care am crescut, de naţionalitatea sau de cultura noastră. Loialitatea faţă de Iehova şi faţă de Regatul său este mai importantă decât orice altceva (Mat. 6:33). Această loialitate presupune ca slujitorii lui Dumnezeu să rămână separaţi de toate conflictele şi controversele acestei lumi (Is. 2:4). (Citeşte Ioan 17:11, 15, 16.)

² Mulţi oameni au un sentiment de loialitate faţă de ţara, tribul sau cultura lor ori chiar faţă de echipele naţionale. Din nefericire, acest lucru a dus la competiţie, rivalităţi şi, în cazuri extreme, la vărsări de sânge şi genociduri. Noi nu ne implicăm în aceste conflicte. Însă, deoarece trăim în mijlocul societăţii  umane, acestea ne-ar putea afecta atât pe noi, cât şi pe membrii familiei noastre. Întrucât Dumnezeu ne-a înzestrat cu simţul dreptăţii, deciziile pe care le iau guvernele umane ne-ar putea indigna (Gen. 1:27; Deut. 32:4). Cum reacţionăm în astfel de situaţii? Ar putea fi foarte uşor să trecem de-o parte sau de alta şi, astfel, să ne implicăm în controversele acestei lumi.

3, 4. a) De ce rămânem neutri în conflictele acestei lumi? b) Ce vom analiza în acest articol?

³ Instituţiile care conduc societatea umană ar putea face presiuni asupra cetăţenilor pentru a-i determina să se implice în conflictele care apar. Creştinii adevăraţi nu pot să facă acest lucru. Noi nu ne implicăm în disputele politice ale acestei lumi şi nici nu punem mâna pe armă (Mat. 26:52). Noi nu ne lăsăm influenţaţi de eforturile altora de a ne face să credem că vreo parte din lumea lui Satan este mai bună decât alta (2 Cor. 2:11). Întrucât nu facem parte din lume, noi ne ridicăm deasupra rivalităţilor şi conflictelor acestei lumi. (Citeşte Ioan 15:18, 19.)

⁴ Totuşi, având în vedere că suntem imperfecţi, unii dintre noi ar putea avea încă sentimente negative faţă de cei care sunt diferiţi (Ier. 17:9; Ef. 4:22-24). De aceea, în acest articol vom analiza unele principii care ne pot ajuta să luptăm cu sentimentele care produc dezbinare. În plus, vom vedea cum putem să ne schimbăm modul de gândire şi să ne instruim conştiinţa pentru a fi loiali Regatului lui Dumnezeu.

5, 6. Ce atitudine a avut Isus faţă de conflictele dintre diferitele grupuri de oameni din timpul său şi de ce?

⁵ Dacă te vei afla vreodată într-o situaţie în care nu ştii ce ar trebui să faci, ar fi înţelept să te întrebi: Ce ar fi făcut Isus? Naţiunea în care a trăit Isus era alcătuită din oameni din diferite regiuni: Iudeea, Galileea, Samaria şi altele. Relatările biblice arată că între aceşti oameni existau anumite tensiuni. De exemplu, iudeii nu vorbeau cu samaritenii (Ioan 4:9). Între farisei şi saduchei existau multe dezacorduri (Fap. 23:6-9). Cei care primiseră instruire rabinică se credeau superiori celor care nu primiseră o astfel de instruire (Ioan 7:49). Iar poporul îi ura pe încasatorii de impozite şi pe romani (Mat. 9:11). Însă Isus nu s-a implicat în aceste conflicte. Deşi a apărat adevărul despre Iehova şi a recunoscut că „salvarea vine de la iudei”, Isus nu i-a învăţat niciodată pe discipolii săi că ar fi mai buni decât alţii (Ioan 4:22). Dimpotrivă, el i-a învăţat să-i iubească pe toţi oamenii (Luca 10:27).

⁶ De ce n-a promovat Isus prejudecăţile răspândite printre iudei? Deoarece nici el şi nici Tatăl său nu se implică în controversele acestei lumi. Iehova a creat primul bărbat şi prima femeie în aşa fel încât să umple pământul cu oameni de diferite rase (Gen. 1:27, 28). Prin urmare, Iehova şi Isus nu consideră că o anumită rasă, naţionalitate sau limbă este superioară alteia (Fap. 10:34, 35; Rev. 7:9, 13, 14). Noi trebuie să urmăm exemplul lor perfect (Mat. 5:43-48).

7, 8. a) În ce controversă trebuie să ne exprimăm poziţia? b) Ce trebuie să ne amintim în legătură cu soluţia la problemele omenirii?

⁷ Există însă o controversă în care trebuie să ne exprimăm poziţia: controversa privitoare la suveranitatea universală a lui Iehova. Aceasta a apărut în Eden, când Satan a contestat conducerea lui Iehova. Ca urmare, toţi oamenii trebuie să decidă dacă vor susţine modul de acţiune al lui Iehova sau al lui Satan. Ce se poate spune despre tine? Încearcă să răspunzi  cu sinceritate la următoarele întrebări: Arăt eu că sunt de partea lui Iehova alegând să ascult de legile şi de normele sale, în loc să fac ce cred eu că e mai bine? Sunt eu convins că Regatul său este singura soluţie la problemele omenirii? Sau cred că omul este capabil să se conducă singur? (Gen. 3:4, 5)

⁸ De exemplu, dacă cineva te întreabă ce părere ai despre un anumit partid politic, un grup de activişti sau alte organizaţii similare, ce vei răspunde? Unele dintre aceste grupări se străduiesc de mult timp să găsească soluţii la problemele care produc dezbinare. Probabil că eforturile lor sunt sincere şi bine intenţionate. Totuşi, noi înţelegem că numai Regatul lui Dumnezeu poate să rezolve problemele omenirii şi să pună capăt tuturor nedreptăţilor. De aceea, trebuie să lăsăm lucrurile în seama lui Iehova. Dacă fiecare membru al congregaţiei şi-ar susţine propriile puncte de vedere, acest lucru ar produce dezbinare. Însă, pentru că urmăm îndrumarea lui Iehova, congregaţia este unită.

9. Ce problemă a apărut între unii creştini din secolul I şi ce i-a îndemnat Pavel să facă?

⁹ Să vedem cum au reacţionat unii creştini din secolul I la o problemă care a apărut în congregaţie. Unii creştini din Corint spuneau: „«Eu sunt al lui Pavel», «Iar eu al lui Apolo», «Iar eu al lui Chifa», «Iar eu al lui Cristos»”. Când a auzit acest lucru, Pavel a fost foarte îngrijorat. Aceasta era o problemă gravă, deoarece punea în pericol pacea congregaţiei. Părea că „Cristos este dezbinat”. De aceea, Pavel le-a zis: „Vă îndemn deci, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi strâns uniţi în acelaşi gând şi aceeaşi opinie”. Acest îndemn este valabil şi astăzi. În congregaţie n-ar trebui să existe niciun fel de dezbinare (1 Cor. 1:10-13). (Citeşte Romani 16:17, 18.)

10. Ce anume le-a amintit Pavel creştinilor şi ce învăţăm de aici?

¹⁰ Pavel i-a îndemnat pe creştinii unşi să se concentreze asupra cetăţeniei lor cereşti, nu asupra lucrurilor de pe pământ (Filip. 3:17-20). * Ei trebuiau să acţioneze ca ambasadori în locul lui Cristos. Ambasadorii nu se amestecă în problemele şi în politica ţării în care au fost trimişi. În mod asemănător, creştinii unşi n-ar trebui să se implice în problemele şi în politica lumii (2 Cor. 5:20). Creştinii cu speranţă pământească sunt şi ei supuşi ai Regatului lui Dumnezeu. De aceea, n-ar fi deloc potrivit să se implice în conflictele acestei lumi.

11, 12. a) De ce i-ar putea fi greu unui creştin să-şi păstreze loialitatea faţă de Regatul lui Dumnezeu? b) Cu ce problemă s-a confruntat o soră şi ce a ajutat-o să facă schimbări?

¹¹ În cele mai multe părţi ale lumii, comunităţile sunt unite şi strâns legate prin istorie, cultură şi limbă, de care membrii acestora sunt foarte mândri. Din acest motiv, ca slujitori ai lui Iehova, trebuie să ne schimbăm modul de gândire şi să ne instruim conştiinţa pentru a reacţiona în mod potrivit în chestiunile care au legătură cu neutralitatea. Cum putem face lucrul acesta?

¹² Să ne gândim, de exemplu, la Mirjeta *, care s-a născut în fosta Iugoslavie. În regiunea în care a crescut, oamenii îi urau pe sârbi. Când a învăţat că Iehova este imparţial şi că Satan este răspunzător  pentru conflictele etnice, ea s-a străduit să înlăture sentimentele naţionaliste din inima ei. Totuşi, când între grupurile etnice din zonă a izbucnit un război, vechea ură a ieşit din nou la suprafaţă. Ca urmare, Mirjeta a simţit că-i era greu să le predice sârbilor. Ea şi-a dat seama că nu putea să stea şi să spere ca sentimentele ei nepotrivite să dispară de la sine. De aceea, l-a implorat pe Iehova s-o ajute nu doar să înlăture aceste sentimente, ci şi să facă mai mult în predicare şi să înceapă pionieratul. Mirjeta spune: „Am constatat că faptul de a mă concentra asupra lucrării de predicare este cel mai bun ajutor. În predicare, mă străduiesc să imit calităţile lui Iehova şi am simţit că, treptat, sentimentele mele negative au dispărut”.

13. a) Ce i s-a întâmplat unei surori şi cum a reacţionat ea? b) Ce putem învăţa din experienţa acestei surori?

¹³ Să ne gândim la un alt exemplu. O soră pe nume Zoila, din Mexic, s-a mutat în Europa. Ea a observat că, în congregaţie, unii fraţi din America Latină făceau remarci lipsite de tact şi denigratoare la adresa ţării ei, a obiceiurilor şi chiar a muzicii de acolo. Evident, acele remarci au deranjat-o. Însă ea l-a rugat pe Iehova s-o ajute să treacă peste sentimentele negative care apăruseră în inima ei. Ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul ei? Trebuie să recunoaştem că unii dintre noi încă se luptă să-şi ţină sub control sentimentele când alţii spun ceva rău despre locul din care provin. Nu am vrea să spunem sau să facem vreun lucru care ar putea provoca dezbinare între fraţii noştri sau între alţi oameni (Rom. 14:19; 2 Cor. 6:3).

14. Cum pot creştinii să-şi schimbe modul de gândire şi să-şi instruiască conştiinţa în chestiunile care au legătură cu loialitatea?

¹⁴ Cu toţii ştim că slujitorii lui Iehova sunt uniţi ca un singur popor. De aceea, n-ar trebui să considerăm că o ţară sau o regiune este superioară alteia. Însă, poate că familia ta şi cei cu care ai crescut te-au învăţat să iubeşti zona din care provii. Din acest motiv, s-ar putea ca uneori să ai sentimente negative faţă de oamenii din alte naţiuni sau culturi ori de altă limbă sau rasă. Ce te poate ajuta să-ţi schimbi modul de gândire? Meditează la modul în care priveşte Iehova naţionalismul şi prejudecăţile. Fă mai multe cercetări pe marginea acestui subiect la studiul personal sau la închinarea în familie. Apoi roagă-l pe Iehova să te ajute să-ţi însuşeşti modul său de gândire. (Citeşte Romani 12:2.)

15, 16. a) Cum ne aşteptăm să reacţioneze alţii pentru că îi rămânem loiali lui Dumnezeu? b) Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să-i rămână loiali lui Iehova?

¹⁵ Mai devreme sau mai târziu, toţi slujitorii lui Iehova se vor afla în situaţii în care conştiinţa îi va obliga să se deosebească de cei din jur, indiferent că este vorba de colegi de muncă sau de şcoală, vecini, rude sau alţii (1 Pet. 2:19). N-ar trebui să fim surprinşi dacă lumea ne urăşte pentru poziţia pe care o adoptăm. De fapt, Isus ne-a avertizat că aşa vor sta lucrurile. Majoritatea celor care ni se împotrivesc nu înţeleg importanţa factorilor care stau la baza neutralităţii creştine. Pentru noi însă, faptul de a ne păstra loialitatea faţă de Regatul lui Dumnezeu este de cea mai mare importanţă.

¹⁶ Loialitatea faţă de Iehova presupune şi să rămânem neclintiţi în faţa ameninţărilor (Dan. 3:16-18). Teama de oameni ne poate afecta pe toţi, indiferent de vârstă. Însă tinerilor le-ar putea fi în mod deosebit greu să meargă împotriva curentului, ca să zicem aşa. Părinţi, ajutaţi-vă copiii să fie curajoşi la şcoală! Copiilor le-ar  putea fi teamă să refuze să salute drapelul sau să participe la alte sărbători cu caracter naţionalist. La închinarea în familie, ajutaţi-i pe copii să înţeleagă cum priveşte Iehova aceste lucruri. De asemenea, învăţaţi-i să-şi exprime convingerile în mod clar şi cu respect (Rom. 1:16). Dacă este necesar, ajutaţi-vă copiii luând iniţiativa de a vorbi cu profesorii şi a le explica poziţia noastră.

17. Ce atitudine ar trebui să evităm şi de ce?

¹⁷ Este firesc să ne placă într-o anumită măsură peisajele, cultura, limba şi mâncarea din ţara în care am crescut. Totuşi, n-ar trebui să credem că lucrurile care ne plac nouă sunt mai bune decât cele care le plac altora. Iehova a creat o mare varietate de lucruri, de care vrea să ne bucurăm (Ps. 104:24; Rev. 4:11). De aceea, când un lucru poate fi făcut în mai multe feluri, n-ar trebui să insistăm că un anumit mod de a acţiona este mai bun decât altul.

18. Ce foloase vom avea dacă ne însuşim modul de gândire al lui Iehova?

¹⁸ Dumnezeu vrea ca orice fel de oameni să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului şi să aibă parte de viaţă veşnică (Ioan 3:16; 1 Tim. 2:3, 4). Faptul de a fi deschişi şi de a accepta ideile altora ne îmbogăţeşte şi ne ocroteşte unitatea creştină. Însă, deoarece vrem să ne păstrăm loialitatea faţă de Iehova, noi nu ne implicăm în controversele acestei lumi. Noi respingem mândria, spiritul de competiţie şi acţiunile care produc dezbinare, atât de răspândite în lumea lui Satan. Cât de recunoscători suntem că Iehova ne-a învăţat să iubim pacea şi să fim umili! Aşadar, să fim hotărâţi să avem aceeaşi atitudine ca psalmistul care a spus: „Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate!” (Ps. 133:1).