Salt la conţinut

Salt la cuprins

O sută de ani sub domnia Regatului!

O sută de ani sub domnia Regatului!

„Dumnezeul păcii . . . să vă înzestreze cu orice lucru bun ca să faceţi voinţa sa.” (EVR. 13:20, 21)

CÂNTĂRILE: 136, 14

1. Cât de importantă a fost lucrarea de predicare pentru Isus? Explicaţi.

LUI Isus i-a plăcut mult să vorbească despre Regatul lui Dumnezeu. Aşa cum reiese din Biblie, el a vorbit despre Regat mai mult decât despre oricare alt subiect, făcând referire la el de peste 100 de ori în timpul serviciului său. Regatul a fost cu adevărat important pentru Isus. (Citeşte Matei 12:34.)

2. Câţi oameni au auzit, probabil, porunca din Matei 28:19, 20 şi de ce putem trage această concluzie?

2 La scurt timp după învierea sa, Isus s-a întrunit cu peste 500 de viitori vestitori ai Regatului (1 Cor. 15:6). Probabil că atunci a dat Isus porunca de a duce mesajul despre Regat la „oamenii tuturor naţiunilor”, o misiune foarte grea pentru acea vreme. * Isus le-a spus că lucrarea de predicare avea să continue o lungă perioadă de timp, până la „încheierea sistemului”. Când predici vestea bună, iei parte la împlinirea acestei misiuni şi profeţii (Mat. 28:19, 20).

3. Care sunt trei lucruri ce ne ajută să predicăm vestea bună?

3 După ce le-a încredinţat misiunea de a predica, Isus le-a făcut discipolilor săi următoarea promisiune: „Eu sunt cu voi” (Mat. 28:20). Prin urmare, această vastă lucrare de predicare avea să se desfăşoare sub îndrumarea sa. Şi Iehova este cu noi. El ne dă „orice lucru bun”, ca să ne ajute să îndeplinim această misiune (Evr. 13:20, 21). În continuare vom analiza trei dintre aceste lucruri bune: 1) instrumentele care ni s-au dat, 2) metodele pe care le-am folosit şi 3) instruirea pe care am primit-o. Pentru început, să vedem care au fost unele instrumente pe care le-am folosit în ultimii 100 de ani.

INSTRUMENTE CARE NE AJUTĂ SĂ PREDICĂM

4. De ce am folosit diferite instrumente în lucrarea de predicare?

4 Isus a comparat „cuvântul despre Regat” cu sămânţa semănată în diferite tipuri de sol (Mat. 13:18, 19). Un grădinar poate să folosească diferite unelte pentru a pregăti solul. În mod asemănător, Regele nostru ne-a dat de-a lungul timpului instrumente care să ne ajute să pregătim inimile a milioane de oameni pentru a primi mesajul despre Regat. Unele instrumente au fost utile pentru o perioadă scurtă, în timp ce altele se dovedesc eficiente şi în prezent. Însă toate aceste instrumente ne-au ajutat să devenim evanghelizatori mai iscusiţi.

5. Ce era fişa de mărturie şi cum era folosită?

5 Un instrument care i-a ajutat pe mulţi să înceapă lucrarea de predicare a fost fişa de mărturie, pe care vestitorii Regatului au început s-o folosească în 1933. Fişa de mărturie avea aproximativ 8 pe 13 centimetri şi conţinea un mesaj biblic scurt. Din când în când se publica o nouă fişă, care conţinea un mesaj nou. Prezentarea era simplă! Fratele Charles Erlenmeyer avea aproximativ zece ani când a luat parte pentru prima oară la această formă a lucrării de predicare. El a spus: „Introducerea-tip era: «Aţi dori să citiţi această fişă?». După ce locatarul o citea, noi îi ofeream publicaţiile, iar apoi plecam”.

6. Cărui scop practic servea fişa de mărturie?

6 Fişa de mărturie a fost utilă în mai multe privinţe. De exemplu, deşi îşi doreau mult să ia parte la lucrarea de predicare, unii vestitori erau timizi şi nu ştiau ce să spună. Alţii aveau multe de spus. În doar câteva minute, ei îi spuneau locatarului tot ce ştiau, însă prezentarea lor nu era întotdeauna plină de tact! În schimb, prin câteva cuvinte bine alese, fişa de mărturie „vorbea” în locul vestitorului.

7. Cu ce inconveniente s-au confruntat unii fraţi când au folosit fişa de mărturie?

7 Desigur, existau şi unele inconveniente. Sora Grace Estep, care este de mult timp la adevăr, îşi aminteşte: „Uneori, oamenii ne întrebau: «Despre ce e vorba? Nu puteţi pur şi simplu să-mi spuneţi?»”. În plus, unii locatari nu ştiau să citească, astfel că nu puteau citi ce scria pe fişă. Iar alţii luau fişa şi închideau uşa. Unii locatari care ni se împotriveau rupeau fişa. Însă, în pofida acestor inconveniente, fişa de mărturie îi ajuta pe vestitori să predice şi, astfel, să fie identificaţi ca reprezentanţi ai Regatului.

8. Explicaţi cum a fost folosit fonograful portabil. (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

8 Un alt instrument care a fost folosit în anii ’30 şi la începutul anilor ’40 ai secolului trecut a fost fonograful portabil, pe care unii fraţi îl numeau Aaron, pentru că vorbea în locul lor. (Citeşte Exodul 4:14-16.) Cu permisiunea locatarului, vestitorul îi punea să asculte o cuvântare biblică scurtă, de patru minute şi jumătate, iar apoi îi oferea unele publicaţii. Uneori, familii întregi se adunau pentru a asculta un mesaj din Biblie înregistrat! În 1934, Societatea Watch Tower a început să producă fonografe portabile special concepute pentru lucrarea de predicare. În timp, fraţii au înregistrat 92 de cuvântări.

9. Cât de eficientă a fost folosirea fonografului?

9 Când a auzit una dintre aceste cuvântări, un locatar pe nume Hillary Goslin l-a rugat pe vestitor să-i împrumute fonograful pentru o săptămână ca să le împărtăşească mesajul despre Regat vecinilor săi. Când s-a întors, vestitorul a găsit mai mulţi oameni interesaţi de adevăr, care îl aşteptau. Cu timpul, unii dintre ei s-au botezat. În cele din urmă, două dintre fiicele fratelui Goslin au urmat cursurile Şcolii Galaad şi au primit o repartiţie în străinătate. La fel ca fişa de mărturie, fonograful i-a ajutat pe mulţi să înceapă să predice. Mai târziu, Regele avea să-i înveţe pe slujitorii săi cum să predice prin intermediul Şcolii de Serviciu Teocratic.

FOLOSIM ORICE METODĂ PENTRU A AJUNGE LA OAMENI

10, 11. Cum au fost folosite ziarele şi radioul pentru predicarea veştii bune şi de ce au fost eficiente aceste metode?

10 Sub îndrumarea Regelui, slujitorii lui Dumnezeu au folosit diferite metode pentru a ajunge cu vestea bună la cât mai mulţi oameni. Acest lucru a fost deosebit de important când ‘lucrătorii erau puţini’. (Citeşte Matei 9:37.) La începutul secolului al XX-lea, ziarele au fost folosite pentru a ajunge la un număr mare de oameni în zone în care existau puţini slujitori ai lui Iehova. În fiecare săptămână, Charles Taze Russell telegrafia o predică unei agenţii de presă. La rândul ei, agenţia o telegrafia ziarelor din Statele Unite, Canada şi Europa. S-a calculat că, până în 1913, predicile fratelui Russell au fost tipărite în 2 000 de ziare şi au fost citite de aproximativ 15 000 000 de oameni!

11 După moartea fratelui Russell a început să fie folosită o altă metodă eficientă de răspândire a veştii bune. În 16 aprilie 1922, fratele Rutherford a ţinut una dintre primele sale cuvântări care au fost difuzate la radio. S-a estimat că 50 000 de persoane au ascultat cuvântarea. La scurt timp am început să folosim propriul post de radio, numit WBBR, iar primul program a fost difuzat la 24 februarie 1924. În legătură cu această nouă modalitate de a ajunge la oameni, în Turnul de veghe din 1 decembrie 1924 se spunea: „Considerăm că radioul este cel mai economic şi mai eficient mijloc de răspândire a adevărului folosit până acum”. La fel ca ziarele, radioul ne-a ajutat să ajungem la mulţi oameni din zone în care existau puţini vestitori.

Mulţi vestitori ai Regatului participă cu bucurie la mărturia publică şi îi îndeamnă pe oameni să acceseze site-ul nostru, jw.org (Vezi paragrafele 12, 13)

12. a) Ce aspecte ale mărturiei publice îţi plac mai mult? b) Ce ne poate ajuta să depăşim temerile pe care le avem în ce priveşte participarea la mărturia publică?

12 În prezent se pune un mare accent pe mărturia publică: în staţii de autobuz, gări, parcări, pieţe publice şi spaţii comerciale. Ai emoţii când participi la unele dintre aceste aspecte ale mărturiei publice? În acest caz, ai putea medita sub rugăciune la cuvintele fratelui Angelo Manera, care este de mulţi ani supraveghetor de circumscripţie. El a spus: „Am privit fiecare aspect nou al serviciului sacru ca pe o nouă modalitate de a-i sluji lui Iehova, ca pe o nouă modalitate de a ne dovedi loialitatea faţă de el şi ca pe o nouă încercare a integrităţii noastre. Am fost dornici să arătăm că suntem dispuşi să-i slujim în orice mod ne cere”. Când participăm la o nouă formă a lucrării, probabil la una cu care nu suntem obişnuiţi, ne întărim încrederea în Iehova şi devenim evanghelizatori mai eficienţi. (Citeşte 2 Corinteni 12:9, 10.)

13. Ce necesitate satisface site-ul nostru, jw.org, şi ce experienţe ai avut când i-ai îndemnat pe oameni să-l acceseze?

13 Mulţi vestitori îi îndeamnă pe oameni să acceseze site-ul nostru, jw.org, unde pot citi şi descărca publicaţii biblice în peste 700 de limbi. În fiecare zi, site-ul nostru este accesat de peste 1,6 milioane de persoane. Aşa cum în trecut am folosit radioul, în prezent folosim site-ul nostru pentru a ajunge cu vestea bună la oameni, chiar şi în zone izolate.

INSTRUIRE PENTRU A PREDICA VESTEA BUNĂ

14. De ce instruire aveau nevoie vestitorii Regatului şi ce şcoală i-a ajutat să devină învăţători eficienţi?

14 Am analizat câteva dintre instrumentele şi metodele care au fost folosite pentru răspândirea veştii bune. Însă vestitorii aveau nevoie de instruire pentru a şti cum să predice. De exemplu, uneori, locatarul avea obiecţii cu privire la cele auzite la fonograf sau era interesat de ceea ce citea de pe fişa de mărturie şi voia să afle mai multe. Vestitorii trebuiau să ştie cum să depăşească obiecţiile cu tact şi cum să-i înveţe pe cei cu inima sinceră într-un mod eficient. Cu ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu, fratele Nathan Knorr a înţeles că era important ca vestitorii să fie instruiţi pentru a-şi folosi darul vorbirii în lucrarea de predicare. Astfel că, din 1943, în congregaţii a început să se ţină Şcoala de Serviciu Teocratic. Această şcoală ne-a ajutat să devenim învăţători eficienţi.

15. a) Ce au simţit unii fraţi când au prezentat o temă la Şcoala de Serviciu Teocratic? b) Cum s-a dovedit adevărată promisiunea lui Iehova din Psalmul 32:8 în cazul tău?

15 Mulţi fraţi au avut nevoie de timp pentru a se obişnui să vorbească în faţa unui auditoriu. Fratele Julio Ramu îşi aminteşte de prima temă pe care a ţinut-o la Şcoala Teocratică în 1944. El a trebuit să vorbească despre Doeg, un bărbat menţionat în Biblie în doar patru versete. Julio a spus: „Mâinile şi genunchii îmi tremurau, iar dinţii îmi clănţăneau”. El a mai spus că a trebuit să-şi construiască toată cuvântarea pe acele patru versete. „Am ţinut cuvântarea în trei minute. A fost prima oară când am vorbit de pe podium, dar n-am renunţat.” Chiar dacă nu era uşor, şi copiii prezentau teme în cadrul Şcolii Teocratice. Angelo Manera, menţionat anterior, şi-a amintit de prima cuvântare pe care a ţinut-o un băieţel. „Avea emoţii atât de mari, încât la începutul temei i-au dat lacrimile. Însă, întrucât era hotărât s-o ducă la bun sfârşit, a ţinut tema suspinând până la final.” Te reţii să dai răspunsuri sau să participi în alte feluri la întruniri din cauza timidităţii sau a unor limite? Roagă-l pe Iehova să te ajute să-ţi învingi temerile. El te va ajuta şi pe tine, aşa cum i-a ajutat pe cei din perioada de început a Şcolii de Serviciu Teocratic. (Citeşte Psalmul 32:8.)

16. a) Care a fost rolul Şcolii Galaad în trecut? b) Ce rol are această şcoală începând din 2011?

16 Instruirea pusă la dispoziţia slujitorilor lui Iehova nu se limitează la Şcoala de Serviciu Teocratic. Misionarii şi alţii au avut mari foloase în urma absolvirii Şcolii Galaad. Unul dintre instructori a spus că un obiectiv al şcolii este „acela de a le insufla cursanţilor o dorinţă şi mai puternică de a participa la lucrarea de evanghelizare”. Şcoala Galaad a fost inaugurată în 1943 şi, de atunci, în cadrul ei au fost instruiţi peste 8 500 de fraţi şi surori. Misionarii care au absolvit Şcoala Galaad slujesc în aproximativ 170 de ţări şi teritorii. Din 2011, la această şcoală pot participa doar cei care se află deja în serviciul special cu timp integral: pionieri speciali, supraveghetori itineranţi, betelişti sau misionari care nu au fost la Galaad.

17. Cât de eficientă s-a dovedit instruirea de la Galaad?

17 Cât de eficientă este această instruire suplimentară? Să ne gândim la un exemplu. În august 1949, în Japonia erau mai puţin de zece vestitori. Însă, la sfârşitul acelui an, 13 misionari instruiţi la Şcoala Galaad predicau alături de vestitorii locali. În prezent, în Japonia sunt aproximativ 216 000 de vestitori şi aproape jumătate dintre ei sunt pionieri!

18. Menţionaţi alte şcoli care îi ajută pe închinătorii lui Iehova să progreseze pe plan spiritual.

18 Şi alte şcoli, cum ar fi Şcoala pentru Serviciul Regatului, Şcoala pentru Pionieri, Şcoala pentru Evanghelizatori ai Regatului, Şcoala pentru Supraveghetorii de Circumscripţie şi Soţiile Lor şi Şcoala pentru Membrii Comitetelor de Filială şi Soţiile Lor, au contribuit foarte mult la progresul spiritual şi la eficienţa slujitorilor lui Iehova. Fără îndoială, Regele continuă să-şi instruiască supuşii!

19. Ce a spus fratele Russell cu privire la lucrarea de predicare şi cum s-au dovedit adevărate cuvintele sale?

19 Au trecut mai bine de 100 de ani de la naşterea Regatului lui Dumnezeu. Regele nostru, Isus Cristos, continuă să ne instruiască. În 1916, cu puţin timp înainte de moartea sa, fratele Charles Taze Russell şi-a exprimat convingerea că lucrarea de predicare a veştii bune avea să se extindă pe tot pământul. El a spus: „Lucrarea se extinde cu rapiditate şi va continua să se extindă, deoarece trebuie efectuată o lucrare mondială de predicare a «evangheliei împărăţiei»” (Faith on the March, de Alexander Macmillan, pag. 69). Câtă dreptate avea! Şi cât de recunoscători suntem că Dumnezeul păcii continuă să ne dea tot ce avem nevoie ca să efectuăm această lucrare minunată! Într-adevăr, el ‘ne înzestrează cu orice lucru bun’ pentru a înfăptui voinţa sa!

^ par. 2 Avem motive să credem că majoritatea celor prezenţi cu acea ocazie au devenit creştini. De ce? Deoarece în scrisoarea adresată corintenilor, Pavel îi numeşte „cinci sute de fraţi”. Apoi spune: „Majoritatea sunt în viaţă şi astăzi, iar unii au adormit în moarte”. Prin urmare, se pare că Pavel şi alţi creştini din secolul I îi cunoşteau pe mulţi dintre cei care auziseră personal această poruncă.