Am descoperit adevărul căutând greşeli
Am descoperit adevărul căutând greşeli
Relatare de Stuart Marshall
„Noi nu vorbim cu Martorii lui Iehova“, a spus preotul iezuit. „Ei folosesc Biblia.“ Am fost surprins de răspunsul său, deoarece tocmai îl rugasem să-i arate soţiei mele câteva contradicţii din învăţăturile Martorilor lui Iehova. Prin urmare, am decis să studiez Biblia cu Martorii, ca să-i arăt eu însumi acele contradicţii.
PE ATUNCI aveam 43 de ani şi eram hotărât să dovedesc falsitatea învăţăturilor predate de Martorii lui Iehova folosindu-mă de cunoştinţele mele de logică şi teologie. Toţi anii de şcoală, de la clasele primare până la facultate, i-am petrecut în instituţii de învăţământ catolice. În 1969 am absolvit facultatea de ştiinţe economice, pe parcursul căreia am urmat şi cursuri de filozofie şi teologie. Cu toate acestea, instruirea mea nu a inclus şi studierea Bibliei.
După absolvirea facultăţii m-am căsătorit cu Patricia McGinn, care era tot catolică. Apoi, amândoi ne-am luat doctoratul la Universitatea Stanford. În 1977 s-a născut fiul nostru, Stuart, iar în cele din urmă ne-am stabilit în Sacramento (California, SUA). În următorii douăzeci şi trei de ani am lucrat ca analist financiar în cadrul Biroului de Analiză Legislativă al statului California. Aici analizam impactul financiar al bugetelor alocate pentru educaţie. Munceam din greu, dar aveam o viaţă frumoasă. Îmi plăcea mult rolul de tată şi simţeam o mare bucurie văzând cum creşte fiul nostru. Eu şi scumpa mea soţie ne-am sprijinit cu loialitate unul pe celălalt.
Un răspuns de 25 de cenţi
Când fiul nostru avea doi ani, Patricia a primit o Biblie de la Martorii lui Iehova şi a început s-o studieze cu ei. După trei ani s-a botezat. Eu însă îi consideram pe Martori nişte oameni înguşti la minte din cauza poziţiei lor referitoare la sărbători şi la transfuzii de sânge. Totuşi, explicaţiile lor pe marginea unor subiecte erau de necontestat şi, spre surprinderea mea, în anul 1987 mi-am exprimat public această opinie în cadrul unei şedinţe a comisiilor pentru educaţie din Camera Reprezentanţilor şi din Senatul Californiei. Cu acea ocazie am fost invitat să-mi susţin una dintre recomandările pe care le înaintasem Guvernului Statului California.
Universitatea din California solicitase fonduri pentru a concura cu alte state în vederea câştigării unui proiect de şase miliarde de dolari. Acest proiect, aprobat de Guvernul Statelor Unite, consta în construirea unui superaccelerator de particule, un laborator de mari proporţii dotat cu un echipament imens pentru cercetarea particulelor subatomice. Eu însă mi-am exprimat dezacordul în ce priveşte finanţarea acestui proiect, afirmând
că, pe termen lung, proiectul nu ar fi adus beneficii semnificative pentru economia statului California. În replică, reprezentanţii universităţii au invitat doi fizicieni, laureaţi ai Premiului Nobel. Aceştia au explicat în faţa comisiilor care avea să fie contribuţia acestui proiect la progresul ştiinţei. Unul dintre ei a spus că proiectul va oferi răspunsuri referitoare la originea universului. Celălalt a afirmat că se vor afla mai multe lucruri despre apariţia vieţii pe pământ.Preşedintele comisiei m-a întrebat:
„Consideraţi că şase miliarde de dolari înseamnă prea mult pentru aflarea acestor răspunsuri?“.
„Sunt conştient de importanţa acestor întrebări“, am spus eu. „Dar revista pe care mi-o aduc uneori Martorii lui Iehova sâmbătă dimineaţa în schimbul unei donaţii de 25 de cenţi răspunde la aceleaşi întrebări. Înclin să cred că răspunsul lor de 25 de cenţi este mai bun decât răspunsurile pe care ni l-ar da acest proiect de şase miliarde de dolari.“
Toţi cei din sală au râs în hohote, inclusiv laureaţii Premiului Nobel. Deşi guvernul a aprobat alocarea de fonduri în vederea obţinerii proiectului respectiv, nimeni n-a respins argumentul meu cu privire la Martori.
La un moment dat, în familia noastră a apărut o problemă pe care trebuia s-o rezolv. După şase ani de discuţii cu Patricia despre Biblie şi despre Martorii lui Iehova, am fost dezamăgit când mi-a spus că dorea să petreacă mai mult timp în lucrarea de predicare. Aceasta însemna să predea mai puţine ore la universitate. Pur şi simplu nu înţelegeam cum putea o persoană cu gândire logică să ia o asemenea decizie. Dar nimic din ce aş fi spus sau aş fi făcut n-ar fi determinat-o pe Patricia să se răzgândească.
De aceea am apelat la un specialist, la cineva care cunoştea Biblia mai bine decât mine şi care, credeam eu, putea să-i arate uşor contradicţiile dintre învăţăturile Martorilor lui Iehova şi Biblie. Era suficient să-i indice o învăţătură greşită, pentru ca toate celelalte învăţături să fie puse la îndoială. Doar de atât aveam nevoie pentru a influenţa gândirea de matematician a soţiei mele. Astfel, am luat legătura cu preotul iezuit de la biserica pe care eu şi Patricia o frecventaserăm. Întâlnirea mea cu preotul s-a încheiat cu discuţia redată la începutul acestui articol. Când preotul a refuzat să discute cu soţia mea, am înţeles că eu însumi trebuia să găsesc greşelile şi să i le prezint Patriciei, chiar dacă acest lucru avea să-mi ia câtva timp.
În căutarea greşelilor
În timp ce studiam Biblia cu Martorii, cel mai mult m-au impresionat profeţiile biblice. Am citit detaliile referitoare la căderea Babilonului, pe care profetul Isaia le-a consemnat cu aproximativ 200 de ani înainte, menţionând chiar numele Isaia 44:27—45:4). Cu mai mulţi ani în urmă învăţasem despre căderea Babilonului la un curs de strategie militară. De asemenea, am aflat că profetul Daniel a prezis cu peste 200 de ani înainte unele detalii referitoare la un conducător puternic al Greciei. După moartea acestuia, imperiul avea să fie împărţit în patru regate mai puţin puternice (Daniel 8:21, 22). Într-adevăr, ştiam că aceste detalii biblice referitoare la Alexandru cel Mare erau confirmate de istorie. După ce am consultat diverse lucrări de referinţă, am înţeles că aceste profeţii ale Bibliei au fost scrise înainte ca evenimentele prezise să aibă loc.
cuceritorului Cirus, precum şi tactica de cucerire a Babilonului prin devierea apelor Eufratului (Cu cât studiam mai mult cu Martorii, cu atât eram mai convins că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi studiasem mult teologia catolică, abia acum am dobândit această convingere. Cum aveau să-mi influenţeze viaţa aceste cunoştinţe? Am hotărât să-i dedic lui Iehova viaţa mea şi să devin un Martor al său (Isaia 43:10). Prin urmare, m-am botezat în 1991, la numai doi ani de la conversaţia purtată cu preotul iezuit. Fiul nostru s-a botezat anul următor.
Având acum alte priorităţi în viaţă, ne-am schimbat şi obiectivele ca familie. Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut după botez a fost să stabilesc un plan pe cinci ani, pentru ca soţia mea să-şi poată încheia activitatea didactică la vârsta de 50 de ani. Voia să devină pionieră, ceea ce pe atunci însemna să petreacă în lucrarea de predicare 1 000 de ore anual, adică aproximativ 83 de ore lunar, pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe adevărurile biblice. În 1994 şi-a redus numărul de ore la universitate ca să poată intra în rândurile pionierilor. Pentru început, eu mi-am propus să dedic mai mult timp lucrării de predicare, să ajut la buna desfăşurare a activităţilor din congregaţie şi să ţin contabilitatea pentru Sălile Regatului aflate în curs de construire în regiunea noastră.
La serviciu se ivea uneori ocazia să port discuţii pe marginea Bibliei. La un moment dat, în Biroul de Analiză Legislativă a venit o colegă nouă, despre care am aflat ulterior că era Martoră a lui Iehova, dar care nu-şi mai practica religia. Unele îndoieli referitoare la Biblie îi slăbiseră credinţa. Am avut bucuria de-a o ajuta să-şi revină pe plan spiritual. În final, s-a întors în oraşul ei natal şi a început pionieratul.
În 1995 am participat la o şedinţă specială a comisiilor pentru educaţie din Camera Reprezentanţilor şi din Senat. În cadrul acestei şedinţe s-a discutat despre fondurile alocate cercetării de către guvernul federal. Preşedintele comisiilor l-a întrebat pe reprezentantul federal ce se întâmplase cu proiectul superacceleratorului de particule. Oficialul federal a răspuns că statul Texas primise acest proiect, dar că nu mai fusese finalizat din trei motive. Primul motiv: chiar înainte de începerea proiectului, costurile au crescut de la şase la nouă miliarde de dolari. Al doilea motiv: guvernul federal dorea să redirecţioneze fondurile, îndeosebi pentru războiul din 1991, purtat în Iraq. Şi al treilea motiv: s-a aflat că se puteau obţine de la Martorii lui Iehova, cu doar 25 de cenţi, răspunsuri la întrebările despre apariţia vieţii. După cât se pare, remarca mea a fost repetată de multe persoane, iar acum se întorcea de unde pornise.
În timp ce toţi râdeau, unii membri ai comisiilor s-au uitat spre mine. Ca să-i pun la curent cu ultimele noutăţi, le-am spus: „Acum puteţi obţine gratis aceste răspunsuri. Nu trebuie decât să citiţi literatura Martorilor“.
O viaţă plină de satisfacţii şi de sens
Când soţia mea s-a pensionat, am făcut un alt plan pe cinci ani, dar de data asta pentru mine. Pentru că voiam să petrec mai mult timp predicându-le altora adevărurile biblice, am căutat discret la alte instituţii un loc de muncă cu jumătate de normă. Pe neaşteptate însă, Biroul de Analiză Legislativă mi-a oferit un post cu program redus. Astfel, în 1998 am avut şi eu posibilitatea să devin pionier.
Într-o dimineaţă, când eu şi soţia mea ne pregăteam să mergem în lucrarea de predicare, am primit un telefon de la Filiala din Statele Unite a Martorilor lui Iehova (New York). Întrucât anunţaserăm că doream să ne punem la dispoziţie serviciile, am fost întrebaţi dacă voiam să venim la
New York pentru a lucra la un proiect al filialei. Răspunsul meu a fost un „da“ hotărât. Prin urmare, am lucrat la sediul mondial pe o perioadă de un an şi jumătate. Pentru a putea termina proiectul respectiv, a trebuit să mă pensionez înainte de termen. Apoi ne-am oferit să sprijinim lucrările de construire a Sălii de Congrese a Martorilor lui Iehova din Fairfield, California. În final, ne-am vândut locuinţa din Sacramento şi ne-am mutat într-un mic apartament din Palo Alto. Pensionarea mi-a adus şi alte binecuvântări. De atunci, eu şi soţia mea am lucrat la diverse proiecte în cadrul filialelor Martorilor lui Iehova din Nigeria, Africa de Sud, Canada, Marea Britanie şi Germania.Asemenea Martorilor care ne-au ajutat să aflăm adevărul din Biblie, eu şi soţia mea avem bucuria ca, la rândul nostru, să-i ajutăm pe alţii. Spun cu toată sinceritatea că, din întreaga mea instruire superioară, cea mai recompensatoare este instruirea oferită de Iehova. Nu se compară cu niciun program educaţional în ce priveşte amploarea şi profunzimea. Iehova îşi instruieşte slujitorii să predea adevărul biblic într-un mod care sensibilizează atât mintea, cât şi inima. Aceasta mă impulsionează să învăţ încontinuu. Eu şi soţia mea suntem recunoscători pentru viaţa pe care o avem acum şi pentru privilegiul de a ne folosi instruirea ca să-i slujim Suveranului universului, Iehova Dumnezeu.
[Text generic pe pagina 27]
În timp ce studiam Biblia cu Martorii, cel mai mult m-au impresionat profeţiile biblice
[Legenda fotografiei de la pagina 27]
Eu şi Patricia la nunta noastră
[Legenda fotografiei de la pagina 29]
Eu şi Patricia ajutându-i pe alţii să înveţe adevărurile din Biblie