Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Dovada supremă a iubirii lui Dumnezeu

Geneza 22:1–18

FIDELUL patriarh Avraam îl iubea pe Dumnezeu. Îşi iubea mult şi fiul bătrâneţilor sale, pe Isaac. Când Isaac avea în jur de 25 de ani, patriarhul a fost pus în faţa unui test al credinţei. Dumnezeu i-a cerut să treacă peste sentimentele fireşti de tată: să-şi jertfească fiul. În ultima clipă însă, El l-a oprit printr-un înger. Aşadar, această experienţă nu s-a sfârşit cu moartea lui Isaac. Relatarea din Geneza 22:1–18 arată în mod profetic cât de adâncă este iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

În versetul 1 citim: „Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare“. Avraam era un om al credinţei. Dar acum credinţa avea să-i fie testată ca niciodată. Dumnezeu i-a spus: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti mult, pe Isaac . . . Adu-l ca ofrandă arsă pe unul dintre munţii pe care ţi-i voi arăta“ (versetul 2). Acest test a fost, de fapt, dovada încrederii pe care Iehova i-o purta lui Avraam, căci El nu permite ca slujitorii Săi să fie încercaţi peste ce pot îndura (1 Corinteni 10:13).

Avraam a ascultat fără întârziere de Iehova. „S-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi i-a luat cu el pe doi dintre slujitorii săi şi pe Isaac, fiul său, şi a spart lemnele pentru ofranda arsă. Apoi s-a ridicat şi a pornit la drum“ (versetul 3). El nu i-a vorbit nimănui despre porunca divină.

În cele trei zile de călătorie, a avut mult timp de reflecţie, dar a rămas neclintit în hotărârea sa. Zărind muntele, Avraam le-a spus slujitorilor: „Rămâneţi aici . . . Eu şi băiatul vrem să ne ducem până acolo să ne închinăm, apoi ne vom întoarce la voi“. Când Isaac l-a întrebat unde era oaia pentru ofrandă, Avraam i-a zis: ‘Dumnezeu însuşi se va îngriji de ea’ (versetele 5 şi 8). Cât de puternică-i era credinţa! De ce era el sigur că avea să se întoarcă împreună cu fiul său? Deoarece ştia că „Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morţi“ (Evrei 11:19).

Când „a luat cuţitul de înjunghiat ca să-şi omoare fiul“, îngerul l-a oprit. Apoi Dumnezeu i-a dat lui Avraam un berbec, ce se prinsese cu coarnele într-un desiş, pe care să-l aducă drept ofrandă arsă „în locul fiului său“ (versetele 10–13). Pentru Iehova, era ca şi cum Isaac fusese jertfit (Evrei 11:17). „În ochii lui Dumnezeu, intenţia a fost pe plan de egalitate cu fapta în sine“, afirmă un biblist.

Încrederea lui Iehova în patriarh a fost pe deplin justificată. Dumnezeu l-a răsplătit pentru credinţa sa, întărind şi dându-i mai multe detalii despre legământul încheiat cu el, prin care toate naţiunile se vor binecuvânta (versetele 15–18).

Iehova l-a cruţat pe Avraam de sacrificiul pe care El însuşi avea să-l facă mult mai târziu. Dumnezeu l-a dat pe Isus Cristos, Fiul său unic-născut, ca jertfă pentru păcatele omenirii (Ioan 3:16). Această jertfă este dovada supremă a iubirii lui Iehova faţă de noi. Cât de mare a fost sacrificiul Său! Să ne întrebăm: Ce sacrificii sunt dispus să fac pentru a-i plăcea lui Dumnezeu?