Este Dumnezeu nestatornic?

BIBLIA spune că la Dumnezeu „nu este schimbare — el nu se întoarce ca umbra“. De fapt, însuşi Dumnezeu a spus: „Eu sunt Iehova, eu nu mă schimb“ (Iacov 1:17; Maleahi 3:6). Spre deosebire de Iehova, unii oameni sunt greu de mulţumit, se răzgândesc mereu şi nu sunt demni de încredere. Astfel de oameni sunt nestatornici.

Unele persoane care au citit Biblia s-au întrebat dacă Dumnezeu este cu adevărat statornic. De exemplu, în trecut, Dumnezeu le-a dat creştinilor puterea de a înfăptui miracole; în prezent însă nu le mai dă această putere. În timpurile străvechi, Dumnezeu a tolerat poligamia; azi însă o interzice. În Legea mozaică, Dumnezeu le-a poruncit evreilor să ţină sabatul; nouă însă nu ne cere să respectăm această poruncă. Nu am putea înţelege din exemplele de mai sus că Dumnezeu este nestatornic?

Înainte de toate, putem fi siguri de un lucru: Dumnezeu nu-şi schimbă nici normele de iubire şi de dreptate, nici ‘scopul etern’ de a binecuvânta omenirea prin intermediul Regatului său (Efeseni 3:11). Însă, aşa cum oricare dintre noi îşi poate schimba părerea despre cineva care îl dezamăgeşte mereu, tot aşa şi Iehova îşi schimbă atitudinea când o anumită situaţie se schimbă.

Prin urmare, Dumnezeu schimbă îndrumările date slujitorilor săi când situaţia sau necesităţile lor se schimbă. Aceasta nu ar trebui să ne surprindă. Gândiţi-vă, de exemplu, la următoarea situaţie. Un ghid cu experienţă le indică turiştilor un drum mai sigur pentru a evita un pericol. Astfel, el schimbă doar traseul, nu şi destinaţia. Să analizăm acum exemplele  menţionate la început, care îi nedumeresc pe unii oameni.

De ce nu se mai înfăptuiesc miracole?

Dumnezeu le-a dat unor creştini din secolul I e.n. capacitatea de a înfăptui miracole. După cum probabil ştiţi, Israelul a fost cândva naţiunea aleasă a lui Dumnezeu, iar miracolele au arătat deseori că el era cu israeliţii. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu şi-a manifestat puterea uluitoare eliberând Israelul din Egipt şi conducându-l apoi prin pustiu, în Ţara Promisă. Din păcate, fiindcă Israelul a dovedit în repetate rânduri lipsă de credinţă, Iehova l-a respins în cele din urmă. El a întemeiat apoi congregaţia creştină, dându-le apostolilor şi altor creştini capacitatea de a înfăptui miracole. De exemplu, apostolii Petru şi Ioan au vindecat un olog din naştere, iar Pavel a înviat un om (Faptele 3:2–8; 20:9–11). Astfel de miracole i-au determinat pe oameni din multe ţări să adere la creştinism. Dar, la un moment dat, nu s-au mai înfăptuit miracole. De ce?

Apostolul Pavel a explicat motivul cu ajutorul unei ilustrări: „Când eram copil mic, vorbeam ca un copil mic, gândeam ca un copil mic, judecam ca un copil mic, dar, când am devenit bărbat, am înlăturat trăsăturile de copil mic“ (1 Corinteni 13:11). Cu un fiu adult, părinţii se comportă altfel decât cu un copil mic. În mod asemănător, după ce congregaţia creştină n-a mai fost „un copil mic“, Iehova şi-a schimbat modul în care a tratat cu ea. Apostolul Pavel a explicat că, după un timp, darurile miraculoase, precum capacitatea de a vorbi în limbi sau de a profeţi, „vor fi înlăturate“ (1 Corinteni 13:8).

De ce a fost tolerată poligamia?

Isus a reamintit cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus primului cuplu de oameni cu privire la semnificaţia căsătoriei: ‘Bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne’ (Matei 19:5). Aşadar, căsătoria trebuia să fie o legătură permanentă între un bărbat şi o femeie. Totuşi, când Dumnezeu i-a organizat pe israeliţi ca naţiune şi le-a dat Legea, poligamia devenise o practică obişnuită. Prin urmare, deşi Dumnezeu nu a instituit şi nici nu a încurajat poligamia, el a dat legi care să reglementeze această practică. Când a fost formată congregaţia creştină, Cuvântul lui Dumnezeu a interzis în mod categoric poligamia (1 Timotei 3:2).

Uneori, Iehova Dumnezeu tolerează unele lucruri pentru un timp. Apoi, la momentul stabilit de el, intervine pentru a le corecta (Romani 9:22–24). De fapt, Isus chiar a spus că Iehova „a îngăduit“ un timp anumite practici nepotrivite referitoare la căsătorie „din cauza împietririi inimii“ poporului Israel (Matei 19:8; Proverbele 4:18).

De ce nu mai trebuie ţinut sabatul?

După ce i-a eliberat din Egipt, Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor să respecte un sabat săptămânal,  poruncă pe care a inclus-o mai târziu în Legea mozaică (Exodul 16:22–30; 20:8–10). Apostolul Pavel a spus că Isus, oferindu-se pe sine ca jertfă, „a înlăturat . . . Legea, care consta din porunci şi decrete“ şi „a şters documentul scris de mână“ (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14). Astfel, ceea ce a fost „înlăturat“ şi „şters“ a inclus şi legea referitoare la sabat, întrucât Biblia spune: „Nimeni deci să nu vă judece cu privire la mâncare şi la băutură sau cu privire la vreo sărbătoare, la ţinerea lunii noi sau a unui sabat“ (Coloseni 2:16). Dar, mai întâi de toate, de ce a dat Dumnezeu Legea, inclusiv porunca de a respecta sabatul?

Apostolul Pavel a scris: „Legea a devenit tutorele nostru care ne conduce la Cristos“. Apoi a adăugat: „Acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub tutore“ (Galateni 3:24, 25). Prin urmare, Dumnezeu nu s-a dovedit nestatornic; sabatul a fost doar o măsură temporară prin care el şi-a ajutat poporul să înţeleagă că trebuia să mediteze cu regularitate la lucrurile spirituale. Deşi legea sabatului a fost în vigoare o perioadă limitată, ea a prefigurat timpul când omenirea se va putea ‘odihni’, eliberându-se pentru totdeauna de sub povara problemelor fizice şi spirituale (Evrei 4:10; Revelaţia 21:1–4).

Un Dumnezeu iubitor şi demn de încredere

Din exemplele biblice analizate reiese că, într-adevăr, când împrejurările au cerut-o, Iehova Dumnezeu a schimbat îndrumările pe care le dăduse poporului său. Dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a fost nestatornic, ci dimpotrivă, că el s-a arătat mereu atent la necesităţile poporului său, spre binele acestuia. Iar în prezent lucrurile stau la fel.

Întrucât Iehova nu-şi schimbă normele, noi vom şti mereu ce trebuie să facem pentru a fi plăcuţi în ochii săi. În plus, avem convingerea că absolut toate promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini. Însuşi Iehova a spus: „Voi face tot ce-mi place . . . Eu am hotărât şi eu voi şi împlini“ (Isaia 46:10, 11).

[Text generic pe pagina 21]

Dumnezeu nu-şi schimbă niciodată normele de iubire şi de dreptate

[Text generic pe pagina 22]

Apostolul Pavel a explicat că, după un timp, darurile miraculoase „vor fi înlăturate“

[Text generic pe pagina 23]

Căsătoria trebuia să fie o legătură permanentă între un bărbat şi o femeie