„Până când moartea ne va despărţi“

CÂTE cupluri fericite n-au rostit aceste cuvinte în ziua nunţii lor fără să se gândească nicio clipă că într-o zi moartea i-ar putea despărţi! Din nefericire, vârsta înaintată, boala sau accidentele pot pune capăt vieţii fiinţei iubite, lăsându-l pe celălalt partener pradă singurătăţii şi durerii profunde (Eclesiastul 9:11; Romani 5:12).

Statisticile arată că aproape jumătate dintre femeile care au vârsta de 65 de ani sau mai mult sunt văduve. De fapt, în cazul femeilor posibilitatea de a rămâne văduve este de trei ori mai mare decât în cazul bărbaţilor. Din acest motiv, pierderea partenerului conjugal a fost numită un „fenomen specific femeilor“. Asta nu înseamnă că bărbaţii nu se confruntă cu această problemă. Milioane de oameni trec printr-o astfel de situaţie dureroasă. Te numeri şi tu printre ei?

Indiferent că eşti femeie sau bărbat, ce poţi face dacă ai suferit o asemenea pierdere? Ai putea găsi alinare în paginile Bibliei? Cum au reuşit alţii să facă faţă pierderii partenerului? Deşi nu există o soluţie valabilă în toate cazurile, există principii şi sfaturi care s-au dovedit utile.

Cum poţi face faţă pierderii fiinţei iubite

Deşi mulţi cred că plânsul este un semn de slăbiciune sau că poate fi chiar dăunător, psihologul Joyce Brothers, şi ea văduvă, consideră că lacrimile sunt terapia afectivă de prim ajutor. De fapt, plânsul este o manifestare absolut normală a durerii şi ajută la alinarea suferinţei. Nu trebuie să îţi fie ruşine să plângi. Un exemplu în acest sens găsim în Biblie. Avraam a fost un om cu o credinţă remarcabilă şi s-a bucurat de privilegiul de a fi numit prietenul lui Dumnezeu. Totuşi, când Sara, iubita lui soţie, s-a stins din viaţă, Avraam ‘a jelit-o şi a plâns-o’ (Geneza 23:2).

Deşi este normal să îţi doreşti momente de singurătate, nu te izola. Proverbele 18:1 ne avertizează: „Cel  ce se izolează caută plăcerea sa egoistă“. Dimpotrivă, cere sprijinul rudelor şi al prietenilor care manifestă empatie. În congregaţia creştină poate fi găsit un astfel de ajutor. De pildă, aici există bărbaţi maturi din punct de vedere spiritual, care îţi pot oferi sprijin şi sfaturi încurajatoare când ai nevoie (Isaia 32:1, 2).

Unele persoane îndoliate au găsit mângâiere în a răspunde la cărţile poştale sau scrisorile de condoleanţe pe care le-au primit. Acesta este un bun prilej de a aşterne în scris amintiri dragi despre partenerul tău şi despre momentele frumoase petrecute împreună. Totodată, ţi-ar putea aduce mângâiere realizarea unui album cu poze, scrisori şi bileţele.

Dacă ai pierdut de curând o persoană dragă în moarte, este normal să te simţi dezorientat şi confuz. Totuşi, respectarea programului tău obişnuit te-ar putea ajuta mult. De exemplu, dacă ai o anumită oră la care obişnuieşti să te culci, să te trezeşti, să mănânci sau să faci alte treburi, încearcă să o respecţi. Gândeşte-te dinainte ce vei face la sfârşit de săptămână sau în alte zile speciale, cum ar fi aniversarea căsătoriei voastre, întrucât în aceste momente durerea poate fi şi mai greu de suportat. Este deosebit de important să-ţi păstrezi bunele obiceiuri spirituale (1 Corinteni 15:58).

Perioadele de mare stres emoţional pot întuneca judecata. Unele persoane rău intenţionate ar putea încerca să profite de situaţia în care te afli. De aceea, nu lua decizii pripite cu privire la chestiuni importante, cum ar fi vinderea casei, o investiţie mare, mutarea în altă parte sau recăsătorirea. Un proverb înţelept spune: „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos, dar cel pripit ajunge la lipsă“ (Proverbele 21:5). Orice schimbări majore în viaţă trebuie amânate până când îţi mai revii din punct de vedere afectiv.

Sortarea lucrurilor personale ale partenerului tău te-ar putea copleşi pe plan emoţional, mai ales dacă aţi fost mulţi ani împreună, însă este un pas în plus spre vindecare. Dacă amâni să te ocupi de aceasta, îţi vei prelungi în mod inutil suferinţa (Psalmul 6:6). Unii preferă să facă lucrul acesta singuri, alţii consideră că le este de folos să aibă alături pe cineva apropiat, căruia să-i poată împărtăşi amintirile pe care i le trezesc aceste momente. În plus, ai putea apela la un prieten sau la o rudă care să te ajute să îndeplineşti toate formalităţile, cum ar fi obţinerea certificatului de deces, înştiinţarea instituţiilor publice, efectuarea succesiunii, obţinerea drepturilor de urmaş sau achitarea anumitor facturi medicale.

Nu uita că trăim într-o lume imorală. Eforturile tale de a-ţi păstra castitatea s-ar putea să-ţi fie puse la încercare. Cu siguranţă, cuvintele apostolului Pavel sunt acum pentru tine mai oportune ca oricând: „Fiecare dintre voi să ştie cum să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome, asemenea naţiunilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 4:4, 5). De aceea, este înţelept să eviţi filmele, muzica şi cărţile romantice sau erotice.

Mai presus de toate, trebuie să înţelegi că este nevoie de timp pentru a-ţi reveni după moartea partenerului. Potrivit USA Today, studiile făcute de Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Universităţii Michigan arată că o persoană văduvă are nevoie de cel puţin un an şi jumătate pentru a începe să se refacă din punct de  vedere fizic şi psihic. Roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să perseverezi. Rodul spiritului său te poate susţine (Galateni 5:22, 23). Odată cu trecerea timpului, te vei simţi mai bine din zi în zi, deşi acum poate că ţi-e greu să crezi lucrul acesta.

Cum au reuşit alţii să facă faţă

Pentru Anna, care a avut o căsnicie fericită timp de 40 de ani, pierderea recentă a soţului a fost o lovitură devastatoare. „Mama a murit când aveam 13 ani. Mai târziu mi-am pierdut în moarte tatăl, doi fraţi şi apoi sora. Dar pot spune că niciunul dintre aceste evenimente tragice nu m-a afectat atât de mult ca moartea soţului. Durerea era sfâşietoare. Parcă m-ar fi tăiat cineva în două.“ Ce a ajutat-o pe Anna să facă faţă durerii? „Am făcut un album imens cu emailurile şi scrisorile primite de la cunoştinţe, în care acestea îşi exprimau iubirea şi aprecierea pentru toate calităţile minunate ale lui Darryl. Fiecare menţiona ceva concret despre el. Sunt sigură că şi Iehova îşi aminteşte de soţul meu şi îl va învia.“

Esther, în vârstă de 88 de ani, spune ce a ajutat-o pe ea: „Este greu de purtat povara singurătăţii după ce ai fost 46 de ani alături de cel drag. Însă faptul de a mă menţine ocupată cu activităţile spirituale m-a ajutat mult. Mi-am păstrat obiceiul de a asista la întrunirile creştine, de a le împărtăşi altora mesajul Bibliei şi de a o citi personal. În plus, nu mă izolez, ci caut compania prietenilor care mă ascultă. Poate că nu au întotdeauna cuvinte consolatoare, dar apreciez foarte mult că îmi acordă din timpul lor“.

După 48 de ani de căsătorie, Robert şi-a pierdut soţia, răpusă de cancer. El spune: „Este foarte greu să faci faţă pierderii celui cu care împărtăşeai totul: vorbeam, luam decizii împreună, ne bucuram de vacanţe şi de călătorii şi ne povesteam întâmplările de peste zi. Este o luptă, dar sunt hotărât să nu mă dau bătut,  ci să merg mai departe. Mă menţin activ din punct de vedere fizic şi mental, iar asta mă ajută enorm. Şi rugăciunea îmi aduce multă mângâiere“.

Poţi avea o viaţă plină de sens

Deşi pierderea fiinţei iubite este una dintre cele mai traumatizante experienţe prin care ar putea trece cineva, aceasta nu înseamnă că totul s-a sfârşit. Dacă încerci să priveşti pozitiv situaţia, vei vedea că acum ai posibilitatea să te ocupi de unele lucruri pentru care înainte nu aveai suficient timp, cum ar fi hobbyurile sau călătoriile. Aceste activităţi te pot ajuta să umpli golul din viaţa ta. Unii pot avea acum ocazia de a participa mai mult la serviciul creştin. În mod sigur vei simţi bucurie şi satisfacţie ajutându-i pe alţii, deoarece Isus a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35).

Nu te gândi că niciodată nu vei mai putea fi fericit. Poţi avea convingerea că Iehova Dumnezeu îţi va purta de grijă dacă îi ceri ajutorul. Psalmistul David a spus: ‘Iehova o ajută pe văduvă’ (Psalmul 146:9). Este încurajator să ştim că Biblia nu doar îl numeşte pe Iehova „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“, ci şi spune că El ‘îşi deschide mâna şi satisface dorinţa a tot ce este viu’ (2 Corinteni 1:3; Psalmul 145:16). Într-adevăr, iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova, poate, vrea şi este gata oricând să vină în ajutorul celor ce-l caută stăruitor. Şi tu vei putea să împărtăşeşti sentimentele israeliţilor din vechime, care cântau astfel: „Îmi voi înălţa ochii spre munţi. De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Iehova, Făuritorul cerului şi al pământului“ (Psalmul 121:1, 2).

[Text generic pe pagina 19]

Milioane de oameni şi-au pierdut partenerul în moarte şi suportă povara grea a durerii şi a singurătăţii. Eşti şi tu în această situaţie?

[Chenarul de la pagina 21]

Cum trebuie privită recăsătorirea?

Biblia arată că moartea pune capăt legăturii conjugale, iar partenerul rămas în viaţă se poate recăsători (1 Corinteni 7:39). Însă aceasta este o hotărâre absolut personală. Copiii trebuie să ţină cont de decizia părintelui şi, dacă este posibil, să-l susţină (Filipeni 2:4). De exemplu, la început Andrés nu a fost de acord ca tatăl lui să se recăsătorească. O iubise nespus de mult pe mama lui şi considera că nimeni nu trebuia să-i ia locul. El spune: „Însă în scurt timp mi-am dat seama că tata luase o decizie bună. Căsătoria i-a readus zâmbetul pe buze. A început să facă lucruri pe care nu le mai făcuse de ceva vreme, de pildă să călătorească. Şi, bineînţeles, îi sunt recunoscător actualei lui soţii că se îngrijeşte bine de el pe plan fizic şi afectiv“.

[Legenda fotografiilor de la paginile 20, 21]

Menţine-te ocupat şi roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să perseverezi