DUPĂ cât se pare, încă din cele mai vechi timpuri, femeile au căutat să fie mai frumoase. Picturile din morminte, frescele şi mozaicurile sugerează că folosirea cosmeticelor era larg răspândită printre locuitorii Mesopotamiei şi ai Egiptului antic. Ochii machiaţi strident în formă de migdală, care pot fi văzuţi în imaginile cu femei egiptene, erau foarte admiraţi.

Dar cum stăteau lucrurile în cazul femeilor din Israelul antic? Foloseau ele produse cosmetice? Şi, dacă da, ce anume? Bineînţeles, în Israelul antic nu s-au găsit fresce sau picturi în morminte care să ofere dovezi în acest sens. Dar unele relatări din Biblie, precum şi diferite obiecte descoperite de arheologi în ţinuturile biblice ne ajută să ne facem o idee despre folosirea cosmeticelor în acele timpuri.

În urma săpăturilor efectuate pe tot cuprinsul Israelului, au fost descoperite nenumărate obiecte care au legătură cu folosirea cosmeticelor şi a parfumurilor. Printre acestea se numără boluri de piatră şi palete pentru zdrobirea şi amestecarea materialelor cosmetice, sticle de parfum în formă de morcov, vase de alabastru pentru ulei şi oglinzi de mână din bronz lustruit. O lingură de fildeş avea sculptate pe o parte a cozii frunze de palmier, iar pe cealaltă parte un cap de femeie înconjurat de porumbei.

Se pare că scoicile decorate erau foarte apreciate de persoanele înstărite, care le foloseau drept cutiuţe pentru cosmetice. De asemenea, în Egipt şi în unele situri arheologice din Canaan au fost descoperite linguri cosmetice mici din fildeş sau din lemn, unele sculptate în forma unor fete care înoată sau în alte forme complexe. Toate aceste descoperiri dovedesc că produsele cosmetice erau folosite în mod curent de femeile din acele timpuri.

În Biblie, una dintre fiicele lui Iov este numită „Cheren-Hapuc“. În ebraică, acest nume ar putea însemna „corn pentru vopsea neagră (de ochi)“, adică un vas sau o cutie folosită pentru păstrarea fardului, probabil a fardului de ochi (Iov 42:14). Este posibil ca acest nume să fi făcut aluzie la frumuseţea ei,  dar el pare şi să sugereze că, la vremea aceea, folosirea cosmeticelor era ceva obişnuit.

Este demn de remarcat că referirile pe care le face Biblia la machierea ochilor au legătură cu femei care au avut o reputaţie rea, cum au fost vicleana regină Izabela şi cetatea infidelă Ierusalim, descrisă de profeţii Ieremia şi Ezechiel ca o prostituată (2 Regi 9:30; Ieremia 4:30; Ezechiel 23:40). Având în vedere că au fost descoperite numeroase vase de sticlă şi de piatră cu spatule mici pentru aplicarea fardului de ochi, este evident că multe femei din Israelul apostat — în special cele din familia regală şi din familiile bogate — adoptaseră obiceiul de a se machia strident cu fard de ochi şi cu alte produse cosmetice.

În Israelul antic, producerea şi folosirea parfumurilor pe bază de ulei de măsline au o istorie îndelungată. Cartea biblică Exodul conţine o reţetă pentru fabricarea uleiului parfumat sacru, folosit de preoţi în timpul serviciului la templu. Acesta era un amestec de scorţişoară, smirnă şi alte plante aromatice (Exodul 30:22–25). În Ierusalim s-a  descoperit un loc despre care arheologii cred că este un atelier din secolul I e.n., în care se produceau parfum şi tămâie pentru serviciul de la templu. Biblia face de multe ori referire la uleiul parfumat, care era folosit atât în scop religios, cât şi în viaţa de toate zilele (2 Cronici 16:14; Luca 7:37–46; 23:56).

Apa nu se găsea uşor în acea parte a lumii, astfel că uleiurile parfumate erau un adaos bine-venit în cadrul igienei personale. Uleiul era folosit nu numai pentru protejarea pielii de clima caldă şi uscată, ci şi datorită proprietăţilor sale cosmetice (Rut 3:3; 2 Samuel 12:20). Înainte de a-i fi prezentată regelui Ahaşveroş, fecioara evreică Estera a avut parte de 12 luni de tratament de înfrumuseţare: 6 luni de masaj cu ulei de smirnă şi 6 luni de tratament cu balsam (Estera 2:12).

Parfumurile şi uleiurile parfumate erau considerate bunuri de preţ, precum argintul şi aurul. Când regina din Şeba a făcut vestita ei călătorie pentru a-l vizita pe regele Solomon, i-a adus acestuia daruri scumpe, cum ar fi aur, pietre preţioase şi balsam (1 Regi 10:2, 10). Când regele Ezechia le-a arătat trimişilor din Babilon comorile casei sale, „balsamul şi uleiul scump“ au fost prezentate cu mândrie alături de argintul, aurul şi tot depozitul lui de arme (Isaia 39:1, 2).

Parfumurile şi uleiurile se extrăgeau în cantităţi foarte mici din flori, fructe, frunze, răşini sau scoarţă de copac. Biblia menţionează câteva dintre aceste plante aromatice, cum ar fi aloea, balsamul, răşina de bdeliu, trestia, casia, scorţişoara, tămâia albă, smirna, şofranul şi nardul. Unele dintre ele erau plante indigene, care creşteau în Valea Iordanului. Altele erau importate din India, sudul Arabiei sau din alte zone vestite pentru comerţul cu mirodenii.

În Biblie, balsamul este menţionat în relatările despre regina Estera, regina din Şeba şi regele Ezechia, aşa cum am văzut mai înainte. În 1988, a fost descoperit un flacon mic de ulei într-o peşteră din apropiere de Qumran, pe ţărmul vestic al Mării Moarte. Acesta a dat naştere multor speculaţii. Era oare ultima mostră din vestitul balsam? Cercetătorii n-au ajuns la o concluzie clară. De-a lungul timpului, oamenii s-au străduit să cultive din nou renumitele tufe de balsam.

Dovezile par să confirme faptul că tufele de balsam menţionate în Biblie erau cultivate în regiunea En-Ghedi. În urma săpăturilor s-au descoperit cuptoare, vase şi diferite obiecte de metal şi de os, datând din secolul al VI-lea î.e.n., asemănătoare celor folosite în alte zone la fabricarea parfumului. Majoritatea erudiţilor consideră că tufele de balsam au fost aduse din Arabia sau din Africa. Parfumul era produs din sevă. Balsamul era atât de preţios, încât metodele folosite pentru cultivarea şi producerea acestuia erau ţinute secrete.

Balsamul era folosit chiar şi în negocierile politice. De exemplu, potrivit istoricului Josephus, Marc Antoniu a obţinut o plantaţie cu aceşti arbuşti preţioşi, pe care i-a dăruit-o reginei egiptene Cleopatra. Istoricul roman Pliniu a spus că, în timpul Războiului iudeilor din secolul I e.n., luptătorii iudei au încercat să distrugă toate tufele de balsam pentru ca acestea să nu ajungă în mâinile romanilor.

Menţiunile făcute în Biblie şi descoperirile arheologice ne ajută să ne facem o idee despre folosirea cosmeticelor în timpurile biblice. Biblia nu condamnă folosirea cosmeticelor şi a obiectelor de înfrumuseţare, însă ne îndeamnă să le folosim cu modestie şi cu judecată sănătoasă (1 Timotei 2:9). Apostolul Petru a arătat că „de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ este ‘un spirit blând şi liniştit’. Având în vedere că moda este într-o continuă schimbare, acesta este, cu siguranţă, un sfat excelent pentru femeile creştine, tinere şi vârstnice deopotrivă (1 Petru 3:3, 4).