ÎN APRILIE 2006, ziare din întreaga lume publicau o ştire senzaţională: O echipă de specialişti punea la dispoziţia publicului larg un text vechi, descoperit de puţin timp, intitulat „Evanghelia după Iuda“. Articolele din presă conţineau declaraţiile unor cercetători care susţineau că acest text va schimba radical modul în care este privit Iuda, discipolul care l-a trădat pe Isus. În opinia lor, Iuda a fost de fapt un erou, apostolul care l-a înţeles cel mai bine pe Isus şi care, la cererea lui, l-a predat pentru a fi executat.

Este autentic acest text? Dacă da, ne oferă el unele detalii, până acum necunoscute, despre personajele istorice Iuda Iscariot şi Isus Cristos sau despre primii creştini? Ar putea să schimbe el modul în care înţelegem creştinismul?

Nu se ştie cu exactitate cum a fost descoperită „Evanghelia după Iuda“. Acest document nu a fost găsit şi atestat de arheologi, ci a apărut în mod neaşteptat pe piaţa de antichităţi la sfârşitul anilor ’70 sau la începutul anilor ’80 ai secolului trecut. Din câte se pare, manuscrisul a fost descoperit în Egipt în anul 1978 într-un mormânt părăsit, foarte probabil într-o grotă. Împreună cu alte trei texte, el făcea parte dintr-un codex (cea mai veche formă de carte) scris în coptă (limbă derivată din vechea egipteană).

După ce a fost scos din Egipt, unde s-a păstrat de-a lungul secolelor datorită climei uscate, codexul legat în piele a început să se deterioreze cu rapiditate. În 1983 le-a fost arătat unor specialişti, care însă n-au putut să-l cumpere deoarece avea un preţ exorbitant. După alţi ani în care codexul a continuat să se deterioreze din cauza condiţiilor improprii în care a fost ţinut, în 2000 acesta a fost cumpărat de o femeie din Elveţia, care făcea tranzacţii cu antichităţi. În cele din urmă, ea l-a dat unei echipe internaţionale de experţi care lucrau sub patronajul Fundaţiei pentru Artă Veche „Maecenas“ şi al Societăţii National Geographic. Aceştia au primit misiunea dificilă de a restaura şi de a recompune codexul, din care o  parte era ruptă în bucăţi foarte mici. De asemenea, ei trebuiau să-l dateze, să-l traducă şi să-l interpreteze.

În urma datării cu radiocarbon, s-a stabilit că manuscrisul este din secolul al III-lea sau al IV-lea e.n. Cu toate acestea, specialiştii sunt de părere că originalul grecesc, după care a fost tradus textul în coptă al „Evangheliei după Iuda“ este mult mai vechi. Când şi unde a fost redactat originalul „Evangheliei după Iuda“?

Prima referire la existenţa unui text intitulat „Evanghelia după Iuda“ se găseşte în scrierile lui Irineu, episcop de Lyon, care a trăit la sfârşitul secolului al II-lea e.n. Într-o lucrare, Irineu scrie despre unul dintre numeroasele grupuri cu ale căror învăţături nu era de acord: „Aceştia spun că Iuda trădătorul a cunoscut aceste lucruri şi că numai el a cunoscut adevărul ca nimeni altul, fapt pentru care a împlinit taina trădării. Prin el, atât cele cereşti, cât şi cele pământeşti s-au umplut de confuzie. Aceştia produc [prin toate ale lor] o istorie ficţională, aidoma Evangheliei lui Iuda“ (Irineu, Contra ereziilor, vol. 1, cap. 31, pag. 157, Ed. Teologie pentru azi, Bucureşti, 2007).

Irineu era hotărât să combată învăţăturile gnosticilor, care susţineau că deţineau cunoaşterea tainică. Cuvântul „gnosticism“ este un termen generic care se referă la mai multe grupuri, fiecare cu propria înţelegere şi interpretare a „adevărului“ creştin. Gnosticii au promovat învăţături bazate pe scrierile lor, care au cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al II-lea e.n.

În majoritatea scrierilor gnostice apare ideea că apostolii proeminenţi ai lui Isus nu i-au înţeles mesajul şi că a existat o învăţătură tainică, transmisă de Isus şi înţeleasă doar de câţiva aleşi. * Unii gnostici credeau că lumea materială este o închisoare. De aceea, ei considerau că „dumnezeul-creator“ din Scripturile ebraice era un dumnezeu inferior, diferit de ceilalţi dumnezei perfecţi. Cel care deţinea „cunoaşterea“ adevărată înţelegea această „taină“ şi încerca să se elibereze din închisoarea corpului fizic.

Această idee apare şi în „Evanghelia după Iuda“. Ea începe cu următoarele cuvinte: „Mărturia tainică pe care Isus i-a transmis-o lui Iuda Iscariot, pe parcursul a opt zile, cu trei zile înainte ca el să celebreze Paştele“.

Este acesta textul la care s-a referit Irineu şi despre care s-a crezut multe secole că s-a pierdut? Marvin Meyer, membru al primei echipe care s-a ocupat cu studierea şi traducerea codexului, spune că „descrierea succintă [făcută de Irineu] se potriveşte foarte bine cu textul în coptă, intitulat Evanghelia după Iuda“.

În „Evanghelia după Iuda“, Isus râde cu dispreţ de discipolii săi pentru că nu deţineau cunoaşterea adevărată. Însă Iuda este singurul dintre cei doisprezece apostoli care înţelege adevărata natură a lui Isus. De aceea, Isus îi încredinţează numai lui „tainele împărăţiei“.

Când a reconstituit textul originar, echipa de specialişti a fost influenţată într-o mare măsură de ceea ce a spus Irineu cu privire la această evanghelie. Din traducerea lor reiese că Iuda a fost discipolul ales de Isus, deoarece era singurul care înţelegea tainele şi avea „intrarea“ în „împărăţie“. Deşi apostolii au numit pe altcineva în locul lui Iuda, el urma să devină „al treisprezecelea spirit“. De asemenea, Iuda ‘avea să îi depăşească pe toţi’ ceilalţi discipoli deoarece, potrivit cuvintelor lui Isus, ‘el avea să sacrifice trupul în care sălăşluia spiritul său’.

Bart Ehrman şi Elaine Pagels, autori de mare succes şi specialişti în studierea creştinismului  timpuriu şi a gnosticismului, au publicat imediat propriile recenzii la „Evanghelia după Iuda“, care veneau în sprijinul textului reconstruit de prima echipă de specialişti. Însă, la scurt timp după aceea, alţi erudiţi, cum ar fi April DeConick şi Birger Pearson, şi-au exprimat dezacordul. Ei au afirmat că, din dorinţa de a avea exclusivitate, Societatea National Geographic a grăbit publicarea acestui text vechi. În plus, etapa de studiere amănunţită a textului şi cea de peer review (procedeu prin care o lucrare ştiinţifică este verificată de alţi specialişti înainte de a fi publicată) au fost omise, întrucât întregii echipe i s-a cerut să semneze un acord de confidenţialitate.

Atât DeConick, cât şi Pearson au ajuns în mod individual la concluzia că unele pasaje importante ale codexului deteriorat fuseseră traduse greşit de prima echipă de specialişti. Potrivit traducerii lui DeConick, Isus îl numeşte pe Iuda „al treisprezecelea demon“, nu „al treisprezecelea spirit“. * De asemenea, Isus îi spune în mod clar lui Iuda că nu va urca în „împărăţia cerurilor“. Isus nu-i spune lui Iuda: „Îi vei depăşi“ pe ceilalţi discipoli, ci: „Vei face mai rău decât ei. Căci tu vei sacrifica trupul în care sălăşluiesc“. În opinia lui DeConick, „Evanghelia după Iuda“ este o parodie gnostică antică, în care toţi apostolii sunt ridiculizaţi. Concluzia finală a lui DeConick şi a lui Pearson este că, în această evanghelie, Iuda nu este nicidecum un erou.

Indiferent cum l-au considerat pe Iuda din această evanghelie, ca fiind un erou sau un demon, niciunul dintre specialiştii care au examinat manuscrisul nu a afirmat că acesta conţine informaţii istorice exacte. Bart Ehrman explică: „Nu este o evanghelie scrisă de Iuda şi nici măcar una care pretinde acest lucru. . . . Nu este o evanghelie scrisă în timpul lui Iuda de cineva care l-a cunoscut personal . . . Prin urmare, nu este un document care să ne ofere informaţii suplimentare despre ce s-a întâmplat în realitate când Isus a fost pe pământ“.

„Evanghelia după Iuda“ este un text gnostic din secolul al II-lea e.n., al cărui original a fost scris în greacă. Specialiştii nu sunt încă siguri dacă această evanghelie, recent descoperită, este aceeaşi cu textul la care s-a referit Irineu. Însă „Evanghelia după Iuda“ oferă dovezi importante că a existat o perioadă în care creştinii falşi şi-au promovat învăţăturile, ceea ce a dus la apariţia multor secte cu idei contradictorii. „Evanghelia după Iuda“ nu contrazice Biblia, ci confirmă că avertismentele apostolilor, cum este cel al lui Pavel din Faptele 20:29, 30, au fost întemeiate: „Ştiu că după plecarea mea . . . se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“.