Ce trebuie să facem pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu? Trebuie să respectăm un cod nesfârşit de legi? Din fericire, răspunsul este nu. Din cuvintele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, reiese că ceea ce pretinde Dumnezeu de la noi poate fi rezumat într-un singur cuvânt. (Citeşte Marcu 12:28–31.)

Să analizăm mai întâi contextul în care a rostit Isus aceste cuvinte. Era 11 nisan, cu câteva zile înainte de moartea sa. El preda în templu. Duşmanii lui încercau să-l prindă în cursă punându-i întrebări care erau subiectul unor dezbateri interminabile. Prin răspunsurile sale, el i-a lăsat fără cuvinte. În cele din urmă, Isus a fost întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?“ (versetul 28).

Aceasta nu era o întrebare uşoară. Unii evrei aveau discuţii aprinse cu privire la care era cea dintâi, sau cea mai importantă, poruncă dintre cele peste 600 de legi care alcătuiau Legea mozaică. Iar alţii, după cât se pare, afirmau că toate legile sunt la fel de importante şi că ar fi greşit ca unele porunci să fie considerate mai importante decât altele. Cum a răspuns Isus la această întrebare?

Isus a menţionat două porunci, nu una. Prima este: „Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată forţa ta“ (versetul 30; Deuteronomul 6:5). Termenii „inimă“, „minte“, „suflet“ şi „forţă“ nu se exclud. * Care este deci sensul cuvintelor lui Isus? Iubirea pentru Iehova trebuie să implice întreaga fiinţă, cu toate capacităţile şi resursele ei. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Iubirea pentru Dumnezeu trebuie să fie completă“ (The Expositor’s Bible Commentary). Dacă îl iubim pe Dumnezeu în acest fel, vom face tot posibilul să avem un mod de viaţă aprobat de el (1 Ioan 5:3).

A doua poruncă menţionată de Isus este: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (versetul 31; Leviticul 19:18). Iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru semeni sunt într-o strânsă legătură. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, ne vom iubi şi semenii (1 Ioan 4:20, 21). Iar dacă ne iubim semenii ca pe noi înşine, ne vom purta cu ei aşa cum am dori să se poarte ei cu noi (Matei 7:12). În acest fel dovedim că îl iubim pe Dumnezeul care ne-a creat după imaginea sa atât pe noi, cât şi pe ei (Geneza 1:26).

Cât de importante sunt poruncile de a-l iubi pe Dumnezeu şi de a ne iubi semenii? Isus ne spune: „Nu există altă poruncă mai mare decât acestea“ (versetul 31). În relatarea paralelă, Isus a spus că din aceste două porunci derivă toate celelalte porunci (Matei 22:40).

Nu trebuie să facem mari eforturi pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. Tot ce pretinde el de la noi poate fi rezumat într-un singur cuvânt: iubire. Aceasta a fost şi va fi mereu esenţa închinării adevărate. Însă iubirea nu presupune doar cuvinte sau sentimente, ci fapte (1 Ioan 3:18). Vă invităm să aflaţi cum puteţi cultiva şi manifesta iubire pentru Iehova, Cel care „este iubire“ (1 Ioan 4:8).