Potrivit relatării din Geneza, faraonul a poruncit ca deţinutul evreu Iosif să fie adus imediat la el ca să-i interpreteze visele care îl tulburau. Iosif era în închisoare de câţiva ani. Deşi trebuia să se prezinte cât mai repede înaintea faraonului, primul lucru pe care l-a făcut Iosif a fost să se radă (Geneza 39:20-23; 41:1, 14). Menţionarea acestui detaliu aparent nesemnificativ este un indiciu că scriitorul cunoştea obiceiurile egiptenilor.

La multe naţiuni din vechime, printre care evreii, exista obiceiul ca bărbaţii să poarte barbă. Spre deosebire de aceste naţiuni, „vechii egipteni erau singura naţiune orientală care detesta barba”, se spune în Cyclopedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature, de McClintock şi Strong.

Îşi rădeau egiptenii numai barba? Revista Biblical Archaeology Review arată că un bărbat care intra la faraon trebuia să respecte anumite ritualuri referitoare la aspectul fizic, ca şi când ar fi intrat într-un templu. Aflându-se într-o astfel de situaţie, Iosif a trebuit să-şi radă părul de pe cap şi de pe restul corpului.

Nu neapărat. În scrierile sale inspirate, apostolul Pavel îi pune uneori pe evrei în contrast cu grecii, sau elenii, situaţie în care termenul „grec” se referă la toate popoarele neiudaice (Romani 1:16; 10:12). Fără îndoială, unul dintre motive a fost folosirea pe scară largă a limbii şi a culturii elene în zonele unde predica Pavel.

Cine era considerat în vechime grec? În secolul al IV-lea î.e.n., oratorul atenian Isocrate vorbea cu mândrie despre răspândirea culturii elene în întreaga lume. Drept urmare, el a spus că „sunt numiţi greci cei care au parte de educaţia noastră, nu cei care sunt de origine greacă”. Prin urmare, este posibil ca tatăl lui Timotei, un neevreu, precum şi alţii pe care Pavel i-a numit greci, să fi fost greci prin educaţie, nu prin naştere (Faptele 16:1).