Rugăciunea „Tatăl nostru”, dată de Isus ca model continuatorilor săi, este una dintre primele rugăciuni pe care o învață mulți oameni. Ea se află în Noul Testament, iar primele ei cuvinte sunt: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, să fie sfințit numele tău”. (Matei 6:9) Cu toate acestea, numele lui Dumnezeu, redat în engleză prin „Jehovah” sau, în unele cazuri, „Yahweh”, apare de puține ori în traducerile în engleză ale Noului Testament. Ele însă menționează numele unor zei, precum Zeus, Hermes și Artemis. Prin urmare, n-ar trebui să fie menționat și numele adevăratului Dumnezeu, autorul Bibliei? (Faptele 14:12; 19:35; 2 Timotei 3:16)

 Lancelot Shadwell și Frederick Parker, doi traducători ai Bibliei, au considerat că numele lui Dumnezeu trebuia să fie restabilit în Noul Testament. De ce spunem „restabilit”? Acești doi traducători au ajuns la concluzia că numele lui Dumnezeu a existat în original, dar ulterior a fost scos. Însă cum au ajuns la această concluzie?

 Shadwell și Parker știau că numele lui Dumnezeu apărea în mii de ocurențe în manuscrisele părții din Biblie cunoscute de mulți ca Vechiul Testament, în original scrisă în mare parte în limba ebraică. De aceea, ei se întrebau de ce în manuscrisele disponibile ale Noului Testament era omisă forma întreagă a numelui lui Dumnezeu. a De asemenea, Shadwell a observat că, acolo unde manuscrisele Noului Testament foloseau expresii des întâlnite în Vechiul Testament, precum „îngerul lui Iehova”, copiștii Noului Testament în greacă au înlocuit, din câte se pare, numele lui Dumnezeu cu termeni precum Kýrios, care înseamnă „Domnul”. (2 Regi 1:3, 15; Faptele 12:23)

 Înainte ca Shadwell și Parker să-și publice traducerile în engleză, au existat și alți traducători care au reintrodus numele lui Dumnezeu în traducerile lor în engleză ale Noului Testament, însă doar în puține locuri. b Din câte se știe, înainte de anul 1863, când Parker a publicat A Literal Translation of The New Testament, niciun traducător englez nu a publicat o versiune a Noului Testament în care să fi reintrodus numele lui Dumnezeu în atât de multe ocurențe. Dar să aflăm mai multe lucruri despre Lancelot Shadwell și Frederick Parker.

 Lancelot Shadwell (1808-1861), fiul lui Sir Lancelot Shadwell, vicecancelarul Angliei, era avocat și membru al Bisericii Anglicane. Deși credea în Trinitate, el a arătat respect față de numele lui Dumnezeu, descriindu-l drept „gloriosul nume IEHOVA”. În traducerea sa, The Gospels of Matthew, and of Mark, el a folosit numele „Iehova” de 28 de ori în textul principal și de 465 de ori în notele explicative aferente.

 Probabil că Shadwell a aflat care este numele lui Dumnezeu văzându-l în textul original ebraic al Vechiului Testament. El a afirmat că cei care au înlocuit numele lui Dumnezeu cu termenul Kýrios în traducerea în greacă a Vechiului Testament „nu au fost traducători onești”.

 În traducerea sa, Shadwell a folosit pentru prima oară numele „Iehova” în Matei 1:20. În nota aferentă acestui verset, el spune: „Aici, dar și în multe alte pasaje din N.T., termenul [Kýrios] face referire la IEHOVA, numele propriu al lui Dumnezeu: este foarte important să restabilim acest cuvânt în traducerea în engleză”. Shadwell a adăugat: „Trebuie să facem asta pentru a-l onora pe Dumnezeu. El s-a făcut cunoscut sub numele IEHOVA: cel mai bun lucru pe care îl putem face când vorbim despre el este să folosim acest nume”. El a spus în continuare că, în King James Version, sau Authorized Version, „numele IEHOVA apare rareori. . . . În locul numelui propriu al lui Dumnezeu, citim Domnul”. Shadwell susținea că „Domnul . . . nu este deloc un titlu demn” pentru a înlocui numele lui Dumnezeu, argumentând că și lui i se spune „Domn” la conacul său.

 Shadwell a publicat traducerea cărții biblice Matei în 1859, iar în 1861 a publicat traducerea cărților biblice Matei și Marcu într-o singură lucrare. Însă n-a reușit să-și ducă la bun sfârșit munca, întrucât a murit la 11 ianuarie 1861, la vârsta de 52 de ani. Cu toate acestea, eforturile sale n-au fost în zadar.

 Traducerea lui Shadwell a Evangheliei după Matei i-a atras atenția unui om de afaceri bogat din Londra, pe nume Frederick Parker (1804-1888). El începuse să traducă Noul Testament când avea în jur de 20 de ani. Spre deosebire de Shadwell, Parker nu credea în doctrina Trinității. El a scris: „[Fie ca] întreaga biserică a preaiubitului Fiu [al lui Dumnezeu] . . . să îmbrățișeze adevărul din toată inima . . . și să i se închine lui Iehova, singurul Atotputernic”. De asemenea, Parker a considerat că manuscrisele Noului Testament care foloseau Kýrios atât pentru Dumnezeu, cât și pentru Isus făceau neclară distincția dintre cei doi. De aceea, el a fost foarte surprins să vadă că, în anumite contexte, Shadwell a redat Kýrios prin „Iehova”.

 Parker a ajuns să înțeleagă aceste lucruri întrucât a studiat greaca și a scris mai multe cărți și tratate de gramatică greacă. În plus, el a devenit membru al unui institut biblic din Anglia, care promova cercetarea manuscriselor biblice cu scopul de a produce versiuni mai bune ale Bibliei în engleză. În 1842, Parker a început să publice mai multe părți și ediții ale primei sale traduceri a Noului Testament. c

 De mai mulți ani, Parker analiza în lucrările sale întrebări precum: „Când se referă Kýrios la Isus și când se referă la Dumnezeu?”, „Având în vedere valoarea sa gramaticală, de ce este deseori folosit Kýrios ca nume, nu ca titlu?”.

 Când Parker a văzut traducerea cărții biblice Matei din 1859 a lui Shadwell cu comentariile ei referitoare la Kýrios, el s-a convins că, în anumite contexte, Kýrios „trebuie tradus Iehova”. Ca urmare, el și-a revizuit întreaga traducere a Noului Testament pentru a include „Iehova” în locurile în care a considerat că o cere contextul sau gramatica greacă. Astfel, ediția din 1863 a lui Parker, publicată într-un singur volum, A Literal Translation of the New Testament, conține numele lui Dumnezeu de 187 de ori în textul principal. Se pare că aceasta este prima ediție publicată în limba engleză care folosește numele divin în întregul text al Scripturilor grecești creștine. d

 În plus, în 1864, Parker a publicat A Collation of an English Version of the New Testament . . . With the Authorized English Version. În această lucrare, el a comparat traducerea sa cu King James Version ca să prezinte diferențele dintre cele două. e

 Pentru a arăta valoarea restabilirii numelui lui Dumnezeu, Parker a atras atenția asupra mai multor versete din Authorized Version, printre care și Romani 10:13, unde se spune: „Căci oricine va chema numele Domnului va fi mântuit”. Apoi, Parker a concluzionat: „[Cine] și-ar fi dat seama din aceste versete ale Authorized English Version că se face referire la Iehova, nu la Fiul Isus Cristos, Domnul nostru?”.

 Pentru a-și publica articolele, tratatele și celelalte lucrări și pentru a le face publicitate, Parker a cheltuit o avere, mii de lire. De exemplu, doar într-un an, el a cheltuit 800 de lire, care echivalează în prezent cu peste 100 000 de lire sterline (132 000 de dolari). De asemenea, el a trimis exemplare gratuite ale multor publicații de-ale sale cunoștințelor și clericilor de rang înalt pentru a le afla opinia.

 Lucrările lui Parker și traducerile Noului Testament realizate de el, care au avut un tiraj foarte mic, au fost ridiculizate de unii erudiți. Însă aceste acțiuni n-au făcut decât să distragă atenția de la eforturile sincere pe care el, precum și Shadwell și alții le-au făcut pentru a restabili numele lui Dumnezeu în Noul Testament în limba engleză.

 Dacă vrei să afli mai multe, vizionează materialul video de 10 minute Expozițiile de la Warwick: „Biblia și numele divin”.