Politica practicată de guvernul Africii de Sud în perioada cuprinsă între 1948 și începutul anilor ’90 a fost apartheidul. a În această perioadă, mulți oameni au fost victime ale discriminării rasiale. Kallie – considerat, sub politica de apartheid, „metis” (cu origini etnice mixte) – își amintește: „Și cei care nu erau albi aveau prejudecăți unii față de alții”.

 Martorii lui Iehova din Africa de Sud proveneau din diverse grupuri etnice. Cum au traversat această perioadă întunecată din istorie și ce învățăm de la ei?

 În Africa de Sud, unii dintre cei care se opuneau segregării rasiale impuse de stat au organizat mișcări de protest. Mulți dintre ei însă au fost închiși, iar unii chiar omorâți. În consecință, cei care se opuneau politicilor guvernamentale au devenit și mai violenți. În schimb, Martorii lui Iehova au respectat legea și nu s-au implicat în proteste sau în mișcări care aveau ca scop schimbarea guvernului. Astfel, ei au acționat asemenea creștinilor din secolul I, care au fost supuși „autorităților superioare”. (Romani 13:1, 2)

 De multe ori, asupra Martorilor lui Iehova se făceau presiuni pentru a-și încălca neutralitatea și pentru a acorda sprijin uneia dintre părți. Însă susținerea unei părți ar fi presupus să susțină un conflict politic violent sau, posibil, să lupte chiar împotriva fraților de credință. Thembsie, o soră din Africa de Sud, spune: „În timpul tulburărilor sociale din 1976, mulți elevi de liceu erau forțați să se alăture revoltelor politice. Elevii militanți mergeau de la ușă la ușă căutând să racoleze alți elevi. Dacă refuzai, puteau să-ți ardă casa sau să te omoare în bătaie”. Un conducător politic care făcea parte dintr-un partid de opoziție i-a spus unui Martor pe nume Theophilus: „După ce îi învingem pe albi, vă vom omorî pe voi deoarece nu luptați pentru țară”.

 În pofida problemelor cu care se confruntau, Martorii din Africa de Sud au continuat să se întrunească. (Evrei 10:24, 25) Din cauza apartheidului, mulți oameni erau obligați să trăiască în sărăcie. Astfel, unele congregații nu își permiteau să construiască o sală a Regatului. b Enver spune: „Ani la rând, a trebuit să ne întrunim în condiții precare, în spații închiriate. Prin urmare, tata a pus casa noastră la dispoziția fraților. Așa că, de două ori pe săptămână, o transformam în sală a Regatului. Uneori, prezența era de peste 100 de frați, casa noastră fiind plină până la refuz. Deseori, după întrunire, ne bucuram împreună de o gustare”.

 Frații au găsit modalități ingenioase de a depăși barierele impuse de apartheid. De exemplu, în provincia Limpopo, un frate alb a fost solicitat să țină o cuvântare la un congres de circumscripție într-o zonă locuită de frați negri. Însă nu i s-a permis să intre acolo. Prin urmare, a ajuns la o înțelegere cu proprietarul alb al unei ferme vecine cu zona în care se aflau frații. În final, congresul de circumscripție s-a ținut – auditoriul a stat de o parte a gardului fermei, iar vorbitorul delegat de cealaltă parte.

 În timpul politicii de apartheid, grupurile rasiale trebuiau să locuiască în zone separate. Prin urmare, teritoriile congregațiilor erau formate, de regulă, din persoane de aceeași rasă. Această politică îi obliga pe Martori să fie flexibili când se organizau pentru lucrarea de predicare. Era o provocare să lucrezi un teritoriu nerepartizat. Krish, considerat „indian” în sistemul apartheid, spune: „De obicei, nu existau locuri de cazare pentru cei care nu erau albi. Așa că trebuia să dormim în mașini sau sub copaci. De obicei, dimineața, ne spălam în toaleta unei benzinării. Asta doar în cazul în care pe toalete nu apărea semnul «Doar pentru albi». Cu toate acestea, vestitorii au continuat să meargă în lucrare și să le predice cu bucurie numeroșilor oameni receptivi din acele zone rurale”.

 În pofida acestei situații dificile, numărul Martorilor lui Iehova a crescut. În 1948, când apartheidul a fost legalizat, în Africa de Sud erau 4 831 de vestitori. În 1994, când a fost abolit, numărul vestitorilor ajunsese la 58 729. Numărul acestora a crescut semnificativ, astfel că, în 2021, a ajuns la 100 112 vestitori.

 Martorii lui Iehova din Africa de Sud au trăit într-o țară cunoscută la nivel mondial pentru segregarea rasială. În acest climat, ei au făcut eforturi asidue pentru a promova iubirea și armonia între oameni de toate rasele. Cum anume? Predând principiile Bibliei și trăind în armonie cu ele. (Faptele 10:34, 35) Prin urmare, deși erau înconjurați de ură, au rămas strâns uniți datorită iubirii. (Ioan 13:34, 35)

 În 1993, Martorii lui Iehova au ținut un congres multirasial în Africa de Sud. Un lider politic important a fost prezent la aeroport când Martorii locali îi întâmpinau cu căldură și îi îmbrățișau pe delegații străini sosiți la congres. El a spus: „Dacă și între noi ar exista unitate așa ca între voi, ne-am fi rezolvat toate problemele cu mult timp în urmă”.