Salt la conţinut

15 FEBRUARIE 2018
ARMENIA

Scurt istoric al dreptului la obiecția de conștiință în Armenia

Scurt istoric al dreptului la obiecția de conștiință în Armenia

Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat o hotărâre ce reprezintă un pas înainte în susținerea drepturilor tinerilor care, din motive de conștiință, refuză serviciul militar. La 12 octombrie 2017, CEDO a stabilit un precedent în cauza Adyan și alții împotriva Armeniei privind tipul de serviciu alternativ care trebuie pus la dispoziția acestor tineri.

Ani la rând, în jurisprudența CEDO nu erau recunoscute drepturile obiectorilor de conștiință și, din acest motiv, mulți dintre ei au fost persecutați și închiși. Însă în 2011, CEDO și-a schimbat poziția. Prin decizia în cauza Bayatyan împotriva Armeniei, CEDO a recunoscut obiecția de conștiință ca drept fundamental al omului. Într-o decizie mai recentă, pronunțată în cauza Adyan, CEDO a statuat că obiectorii de conștiință au dreptul la un serviciu alternativ, care să fie totalmente civil și să nu aibă caracter punitiv.

Un scurt istoric al obiecției de conștiință în Armenia dezvăluie ce impact au avut sentințele favorabile pronunțate de CEDO în cauzele Bayatyan, Adyan, dar și în altele, asupra modului în care guvernul îi tratează pe obiectorii de conștiință.

Armenia promite un serviciu alternativ civil, dar nu se ține de cuvânt

Pedeapsă în loc de alternativă. În 2001, când a aderat la Consiliul Europei, Armenia s-a angajat să adopte o lege privind serviciul alternativ civil care să respecte standardele europene, mai exact, un program de natură civilă care să nu fie sub supravegherea armatei și să nu aibă caracter punitiv prin durata lui. De asemenea, a fost de acord să grațieze toți obiectorii de conștiință. * Însă, când Vahan Bayatyan, Martor al lui Iehova și obiector de conștiință, a primit ordinul de încorporare, Armenia nu-și îndeplinise încă promisiunile făcute. În 2002, dl Bayatyan a fost condamnat și închis pentru că refuzase să efectueze serviciul militar, iar Armenia încă nu luase nicio măsură privind serviciul alternativ civil. În 2003, dl Bayatyan a înaintat la CEDO o cerere, susținând că Armenia i-a încălcat dreptul la libertatea de conștiință și de religie condamnându-l la închisoare.

O alternativă necorespunzătoare, urmată de pedeapsă. În 2004, Armenia a adoptat o lege privind serviciul alternativ civil. Ca urmare, mai mulți tineri Martori au acceptat opțiunea de a efectua serviciul alternativ civil în locul serviciului militar. Însă, după ce au fost înscriși în program, ei au constatat că acesta era supravegheat de armată, nu de autorități civile. Prin urmare, după ce au trimis o notificare, au părăsit repartițiile din cadrul programului. În urma acestei acțiuni, au fost arestați, cercetați penal și condamnați la închisoare. În mai 2006, Hayk Khachatryan și alți 18 Martori, toți obiectori de conștiință, au înaintat la CEDO o cerere, în care susțineau că urmărirea lor penală era ilegală și, astfel, drepturile le fuseseră încălcate. *

Perioadă de stagnare. Ani la rând, Armenia nu a luat nicio măsură pentru a amenda legea privind serviciul alternativ civil. Martorii au refuzat în continuare acest serviciu alternativ necorespunzător. Ca urmare, au fost trimiși la închisoare. În perioada 2004-2013 (de la adoptarea legii privind serviciul alternativ civil până la amendarea ei), au fost condamnați 317 Martori, pedepsele variind de la 24 la 36 de luni de închisoare.

În tot acest timp, CEDO nu a remediat problema. În 2009, Curtea a analizat plângerea dlui Bayatyan, care susținea că refuzul său de a efectua serviciul militar era ocrotit de articolul 9 din Convenția Europeană, care garantează dreptul la libertatea de conștiință și de religie. Cu toate acestea, CEDO a fost nevoită să se raporteze la jurisprudența ei din ultimele decenii. Prin urmare, Curtea a afirmat că fiecare stat trebuie mai întâi să recunoască dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar. În cazul în care un stat nu recunoaște acest drept, articolul 9 nu poate fi folosit pentru a-i garanta cetățeanului că nu va fi urmărit penal deoarece refuză să efectueze serviciul militar. Dat fiind că sentința nu corespundea standardelor internaționale în vigoare privind obiecția de conștiință, avocații dlui Bayatyan au cerut reanalizarea cauzei de către Marea Cameră a CEDO.

Ședința de judecată a Marii Camere a CEDO în cauza Bayatyan împotriva Armeniei, 24 noiembrie 2010

O decizie istorică. Un punct de cotitură l-a constituit reanalizarea cererii dlui Bayatyan de Marea Cameră a CEDO. La 7 iulie 2011, pentru prima oară, CEDO a afirmat în mod clar că obiecția de conștiință este un drept ocrotit de articolul 9 din Convenție. A mai argumentat că, întrucât Convenția este „un instrument juridic în continuă evoluție”, este necesar ca, atunci când e interpretată, să se țină cont de faptul că s-a ajuns la „un consens aproape total privind această chestiune [obiecția de conștiință] în Europa și în lume”. Decizia Marii Camere nu doar că a statuat dreptul la obiecția de conștiință în Europa, dar a și obligat Armenia să le ofere obiectorilor de conștiință o alternativă corespunzătoare la serviciul militar.

„Dacă este motivată de un conflict serios și imposibil de depășit între obligația de a satisface serviciul militar și conștiința persoanei sau convingerile ei sincere și ferme de natură religioasă sau de altă natură, obiecția la serviciul militar constituie o convingere suficient de puternică, de serioasă, de coerentă și de importantă, încât să fie ocrotită de articolul 9.” (Bayatyan împotriva Armeniei [MC], nr. 23459/03, § 110, CEDO 2011)

Armenia amendează legea privind serviciul alternativ civil

Lipsa unui serviciu alternativ eminamente civil rămâne o problemă. În vara anului 2011, patru Martori armeni, între care și Artur Adyan, au fost condamnați și închiși pentru refuzul de a efectua serviciul alternativ civil, aflat sub supravegherea armatei. Ei au înaintat o cerere la CEDO, susținând că Armenia le-a încălcat drepturile. Alternativa oferită de Armenia începând din 2004 nu corespundea standardelor europene și le încălca conștiința.

Rămâne problema supravegherii militare a programului civil. La 27 noiembrie 2012, CEDO s-a pronunțat în cauza Khachatryan și alții împotriva Armeniei, ce îi viza pe cei 19 Martori care părăsiseră serviciul alternativ civil întrucât era sub supravegherea armatei. CEDO a decis că urmărirea penală și privarea de libertate a Martorilor au fost ilegale. Deși în hotărâre se menționa că reclamanții erau nemulțumiți deoarece serviciul alternativ civil se afla sub supravegherea armatei, Curtea nu s-a pronunțat în această privință.

O alternativă corespunzătoare. În vara anului 2013, guvernul Armeniei a amendat legea privind serviciul alternativ civil, după cum promisese în 2001. Până în octombrie 2013, majoritatea Martorilor armeni aflați în închisoare au fost eliberați, deși câțiva dintre ei, care mai aveau de executat puțin din pedeapsă, au rămas în închisoare până la final. De atunci încoace, în Armenia, obiectorilor de conștiință care refuză serviciul militar li se pune la dispoziție o alternativă corespunzătoare.

Progrese în jurisprudența CEDO

Hotărârile CEDO în cauzele Bayatyan și Khachatryan au arătat clar că obiecția de conștiință privind serviciul militar este un drept fundamental al omului care trebuie respectat de guvernul Armeniei. Cu toate acestea, CEDO nu a stabilit că serviciul alternativ civil nu trebuie să fie sub supravegherea ori controlul armatei.

Problema a fost rezolvată în 12 octombrie 2017, când CEDO s-a pronunțat în cauza Adyan și alții împotriva Armeniei. Curtea a motivat că, întrucât dreptul de a refuza serviciul militar este ocrotit prin lege, Armenia trebuie să le ofere obiectorilor de conștiință o alternativă corespunzătoare, care să respecte standardele europene. Serviciul alternativ civil nu trebuie să fie controlat sau supravegheat de armată și nu trebuie să aibă caracter punitiv. CEDO le-a acordat reclamanților despăgubiri morale pentru suferințele îndurate din cauza programului defectuos existent.

„Curtea consideră că dreptul la obiecția de conștiință, garantat de articolul 9 din Convenție, ar fi iluzoriu dacă unui stat i s-ar permite să organizeze și să implementeze un sistem privind serviciul alternativ care nu ar oferi – nici în drept, nici în fapt – o alternativă la serviciul militar totalmente civilă, care să nu aibă caracter restrictiv sau punitiv.” (Adyan și alții împotriva Armeniei, nr. 75604/11, § 67, CEDO 2017)

Soluționarea problemei

În ianuarie 2018, 161 de Martori armeni efectuaseră deja serviciul alternativ civil, iar 105 efectuau încă acest serviciu. Atât Martorii, cât și autoritățile care coordonează serviciul alternativ civil sunt încântați de rezultate. Este într-adevăr un serviciu util comunității și satisface cerințele celor care solicită o alternativă la serviciul militar. În plus, a rezolvat problema drepturilor omului în Armenia.

André Carbonneau, unul dintre avocații care i-au reprezentat pe Martorii din Armenia, a lăudat guvernul țării pentru măsurile luate în vederea soluționării problemei: „Analizând hotărârile date de CEDO împotriva Armeniei, am observat progrese din 2011 încoace, mai exact începând cu cauza Bayatyan. Hotărârile în cauzele Khachatryan și Adyan au deschis calea spre instituirea unui serviciu alternativ totalmente civil, care să nu fie supravegheat de armată. Sperăm ca și alte țări care nu au un astfel de serviciu să remarce succesul înregistrat de Armenia în implementarea unui serviciu alternativ care să poată fi acceptat de obiectorii de conștiință și să fie util societății”.

Câteva țări în care serviciul militar e obligatoriu, dar nu există un serviciu alternativ civil (SAC) corespunzător

 

Nu are SAC

SAC cu caracter punitiv

Dreptul la SAC există, dar programul nu a fost implementat

Azerbaidjan

 

 

X

Belarus

 

X

 

Coreea de Sud

X

 

 

Eritreea

X

 

 

Lituania

X *

 

 

Singapore

X

 

 

Tadjikistan

 

 

X

Turcia

X

 

 

Turkmenistan

X

 

 

Evenimente în ordine cronologică

  1. 12 octombrie 2017

    CEDO se pronunță în cauza Adyan și alții împotriva Armeniei

  2. ianuarie 2014

    Primii Martori înscriși în noul program SAC își încep activitatea

  3. 12 noiembrie 2013

    Pentru prima oară în ultimii 20 de ani, nu mai există Martori închiși pentru obiecția de conștiință

  4. 8 iunie 2013

    Armenia amendează legea privind SAC, urmând să intre în vigoare în octombrie 2013

  5. 27 noiembrie 2012

    CEDO se pronunță în cauza Khachatryan și alții împotriva Armeniei

  6. 10 ianuarie 2012

    Urmând precedentul stabilit în cauza Bayatyan, CEDO se pronunță în cauzele Bukharatyan împotriva Armeniei și Tsaturyan împotriva Armeniei și decide că Armenia se face vinovată de încălcarea articolului 9 privându-i de libertate pe Martori

  7. 7 iulie 2011

    În cauza Bayatyan împotriva Armeniei, Marea Cameră a CEDO decide, cu o majoritate de 16 la 1, că a fost încălcat dreptul la libertatea de conștiință (articolul 9 al Convenției Europene) și astfel ocrotește drepturile obiectorilor de conștiință

  8. 27 octombrie 2009

    CEDO se pronunță în cauza Bayatyan împotriva Armeniei, precizând că articolul 9 al Convenției Europene nu se aplică la obiecția de conștiință; cauza este trimisă spre reanalizare către Marea Cameră a CEDO

  9. 2004

    Armenia adoptă legea privind SAC, dar programul se află sub supravegherea armatei

  10. 2001

    Armenia se angajează să adopte o lege privind SAC

^ par. 6 Opinia nr. 221 (2000), adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, recomanda ca Armenia să fie invitată pentru a deveni stat-membru al Consiliului Europei cu condiția ca ea „să-și onoreze următoarele angajamente: . . . să adopte, în decurs de trei ani de la aderare, o lege privind serviciul alternativ care să corespundă standardelor europene și, între timp, să-i amnistieze pe toți obiectorii de conștiință care au fost trimiși la închisoare sau în unități disciplinare, permițându-le ca, atunci când legea privind serviciul alternativ va intra în vigoare, să aleagă efectuarea unui serviciu militar necombatant sau a unui serviciu alternativ civil”.

^ par. 7 Urmărirea penală și privarea de libertate a celor 19 Martori armeni au fost ilegale, întrucât în 2005, când ei au fost condamnați, în Armenia nu exista o lege care să incrimineze abandonarea serviciului alternativ.

^ par. 43 În Lituania, „serviciul alternativ de apărare națională” se află sub supravegherea și controlul armatei.